Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru iridium

IR├ŹDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, pu╚Ťin ductil, cu temperatura de topire foarte ├«nalt─â, ├«ntrebuin╚Ťat la confec╚Ťionarea unor instrumente fizice ╚Öi chirurgicale, a v├órfurilor de peni╚Ť─â pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: ir├şdium s. n.] ÔÇô Din fr. iridium.
IR├ŹDIUM s. n. v. iridiu.
IR├ŹDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, pu╚Ťin ductil, cu temperatura de topire foarte ├«nalt─â, ├«ntrebuin╚Ťat la confec╚Ťionarea unor instrumente fizice ╚Öi chirurgicale, a v├órfurilor de peni╚Ť─â pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: ir├şdium s. n.] ÔÇô Din fr. iridium.
IR├ŹDIUM s. n. v. iridiu.
IR├ŹDIU s. n. Metal greu, alb-argintiu, mai dur dec├«t platina, cu temperatura de topire foarte ├«nalt─â; se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â, ├«n stare pur─â, la fabricarea unor aliaje speciale. ÔÇô Variant─â: ir├şdium (BARANGA, I. 169) s. n.
IR├ŹDIUM s. n. v. iridiu.
ir├şdiu [diu pron. diu] s. n., art. ir├şdiul; simb. Ir
ir├şdiu s. n. [-diu pron. -diu], art. ir├şdiul; simb. Ir[1]
IR├ŹDIU s.n. Element chimic; metal rar, asem─ân─âtor platinei, foarte dur ╚Öi rezistent la ac╚Ťiuni chimice. [Pron. -diu, var. iridium s.n. / < fr. iridium].
IR├ŹDIUM s.n. v. iridiu.
IR├ŹDIU s. n. metal rar, asem─ân─âtor platinei, dur ╚Öi rezistent la ac╚Ťiuni chimice. (< fr. iridium)
IR├ŹDIU n. Metal alb-argintiu, foarte dur, av├ónd diferite ├«ntrebuin╚Ť─âri (la fabricarea instrumentelor chirurgicale, etaloanelor de m─âsurat etc.). [Sil. -diu] /<fr. iridium[1]
iridiu n. metal alb, descoperit în mineraiurile de platină.
*ir├şdi┼ş n. (lat. ╚Ötiin╚Ťific iridium, d. lat. ├şris, ├şridis. E un cuv. f─âcut de chimistu englez Tennant. V. iris). Chim. Un metal arginti┼ş bi- ╚Öi tetravalent (descoperit la 1803) care se afl─â ├«ntrÔÇÖunele minerale de platin─â ╚Öi ale c─âru─ş disolu╚Ťiun─ş a┼ş colorile curcubeulu─ş. Are o greutate atomic─â de 193.
Ir, simbol chimic pentru iridiu.
IR├ŹDIU (< fr. {i}; {s} lat. iris, iridis ÔÇ×curcubeuÔÇŁ) s. n. Element chimic (Ir; nr. at. 77, m. at. 192,22, p. t. 2.410┬░C, p. f. 4.130┬░C); metal alb-argintiu din familia platinei, caracterizat printr-o mare duritate ╚Öi rezisten╚Ť─â chimic─â, ├«ntrebuin╚Ťat la confec╚Ťionarea termoelementelor, a creuzetelor, a etaloanelor pentru greut─â╚Ťi ╚Öi lungimi (├«n aliaj cu platina), a v├órfurilor de peni╚Ť─â pentru stilouri (├«n aliaj cu osmiu) etc. A fost descoperit de chimistul britanic S. Tennant ├«n 1804.

Iridium dex online | sinonim

Iridium definitie

Intrare: iridiu
iridiu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -d─şu
iridium substantiv neutru (numai) singular
Ir simbol