irezistibil definitie

12 definiții pentru irezistibil

IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible.
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible.
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Față de care nu poți rezista, căruia nu i te poți împotrivi. Sînt sigură că a făcut-o pentru farmecul meu irezistibil. CAMIL PETRESCU, U. N. 180. Ceea ce e în adevăr irezistibil la el, e privirea. VLAHUȚĂ, O. A. 450. A! irezistibilă grație, cum știi de frumos să poruncești! CARAGIALE, M. 154.
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile
irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. sg. irezistíbilă, pl. irezistíbile
IREZISTÍBIL adj. cuceritor. (Un zâmbet ~.)
IREZISTÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate rezista, împotrivi. [Cf. fr. irrésistible, lat. irresistibilis].
IREZISTÍBIL, -Ă adj. căruia nu i se poate rezista, împotrivi. (< fr. irrésistible, lat. irresistibilis)
IREZISTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care face să nu poți rezista. /<fr. irrésistible
irezistibil a. căruia nu se poate rezista: elocvență irezistibilă.
*irezistíbil, -ă adj. (mlat. irresistibilis, d. resistere, a rezista). Căruĭa nu i se poate rezista: forța irezistibilă a unuĭ torent, a uneĭ armate. Adv. În mod irezistibil.
IREZISTIBIL adj. cuceritor. (Un zîmbet ~.)

irezistibil dex

Intrare: irezistibil
irezistibil adjectiv