IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis.

IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis.

IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărît, stabilit, definitiv. V. sigur, ferm. Înțelegere irevocabilă. ▭ Vocea din aparat era slabă și dezolată, tocmai din pricina unei hotărîri care se simțea irevocabilă, definitivă. CAMIL PETRESCU, N. 101. Hotărîrea ta e într-adevăr definitivă și irevocabilă? REBREANU, R. I 258. ◊ (Adverbial) Comunismul învinge, comunismul va învinge definitiv și irevocabil. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.

irevocábil adj. m., pl. irevocábili; f. irevocábilă, pl. irevocábile

irevocábil adj. m. revocabil

IREVOCÁBIL adj., adv. 1. adj. v. definitiv. 2. adv. v. definitiv.

Irevocabil ≠ revocabil

IREVOCÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi revocat, schimbat; hotărât, definitiv, sigur. [Cf. fr. irrévocable, lat. irrevocabilis].

IREVOCÁBIL, -Ă adj. (și adv.) care nu poate fi revocat, schimbat; hotărât definitiv. (< fr. irrévocable, lat. irrevocabilis)

IREVOCÁBIL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care nu poate fi revocat; de neschimbat; hotărât; definitiv; decisiv. Decizie ~ă. /<fr. irrévocable, lat. irrevocabilis

irevocabil a. 1. care nu poate fi revocat: donațiune irevocabilă; 2. asupra căruia nu se poate reveni: deciziune irevocabilă.

*irevocábil, -ă adj. (lat. irrevocabilis. V. revoc). Care nu se poate revoca: donațiune irevocabilă. Fig. Care nu se poate readuce: timpu e irevocabil. Adv. În mod irevocabil: dată irevocabil fixată.

IREVOCABIL adj., adv. 1. adj. definitiv, nestrămutat. (O hotărîre ~.) 2. adv. definitiv, iremediabil. (Un lucru ~ pierdut.)