IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible.

IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible.

IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene) Care nu se poate produce în sensul invers al fazelor sale de desfășurare. ◊ (Poetic) Apele... trag in lungul pămîntului dîra adîncă și plină de consecințe a unui ireversibil destin. BOGZA, C. O. 11. ♦ (Fiz.; despre fenomene) Ale cărui urme nu mai pot fi suprimate după revenirea la starea inițială.

ireversíbil adj. m., pl. ireversíbili; f. ireversíbilă, pl. ireversíbile

ireversíbil adj. m. reversibil

Ireversibil ≠ reversibil

IREVERSÍBIL, -Ă adj. (Despre fenomene) Care nu poate fi produs în sens invers, care nu se poate întoarce. ♦ (Fiz.) Care lasă urme ce nu pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. [Cf. fr. irréversible].

IREVERSÍBIL, -Ă adj. 1. (despre fenomene, transformări, reacții) care nu se poate produce în sens invers, fără întoarcere. 2. (fiz.) care lasă urme ce nu pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. (< fr. irréversible)

IREVERSÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi reversibil; care se produce doar într-un singur sens, neputând fi întors sau oprit. Fenomen ~. Evoluție ~ă. /<fr. irréversible