ireproșabil definitie

13 definiții pentru ireproșabil

IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable.
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable.
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Care este fără cusur, căruia nu i se poate reproșa nimic, căruia nu i se poate găsi nici o vină, impecabil. V. corect. Un meșter ireproșabil. ▭ Primește de la el lungi epistole, cu un dictando ireproșabil. GALACTION, O. I 124. Sînt unele pagini din toate punctele de vedere ireproșabile. GHEREA, ST. CR. I 287. ◊ (Adverbial) Ireproșabil în negru îmbrăcat, În frac... ANGHEL-IOSIF, C. M. I 44.
ireproșábil (-re-pro-) adj. m., pl. ireproșábili; f. ireproșábilă, pl. ireproșábile
ireproșábil adj. m. reproșabil
IREPROȘÁBIL adj. 1. desăvârșit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ~.)
IREPROȘÁBIL, -Ă adj. Fără cusur, foarte corect, impecabil. [Cf. fr. irréprochable].
IREPROȘÁBIL, -Ă adj. (și adv.) fără cusur, foarte corect, impecabil. (< fr. irréprochable)
IREPROȘÁBIL1 adv. În mod desăvârșit; la perfecție. /<fr. irréprochable
IREPROȘÁBIL2 ~ă (~i, ~e) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; complet; perfect; desăvârșit; impecabil. /<fr. irréprochable
ireproșabil a. ce nu merită nici un reproș.
*ireproșábil, -ă adj. (fr. irréprochable. V. reproș). Căruĭa nu i se poate face nicĭ un reproș, foarte bun, perfect: elev, lucru ireproșabil. Adv. În mod ireproșabil: a cînta ireproșabil.
IREPROȘABIL adj. 1. desăvîrșit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ~.)

ireproșabil dex

Intrare: ireproșabil
ireproșabil adjectiv