IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.

IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.

iremisíbil adj. m., pl. iremisíbili; f. sg. iremisíbilă, pl. iremisíbile

IREMISÍBIL, -Ă adj. De neiertat, care nu merită să fie iertat. [Cf. fr. irrémissible, lat. irremissibilis].

IREMISÍBIL, -Ă adj. de neiertat. (< fr. irrémissible, lat. irremissibilis)

iremisibil a. ce nu poate fi iertat: crimă iremisibilă.

*iremisíbil, -ă adj. (lat. irremissibilis, d. re-mittere, a ĭerta. V. re-mit). Care nu se poate ĭerta: crimă iremisibilă. Adv. În mod iremisibil: a greși iremisibil.