irefutabil definitie

12 definiții pentru irefutabil

IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis.
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis.
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Franțuzism rar; despre argumente, obiecții) Care nu poate fi combătut sau respins, care este de necombătut, care e absolut convingător. Aduce, convinsă, un argument care i se pare ei irefutabil. CAMIL PETRESCU, T. II 125.
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile
irefutábil adj. m. refutabil
IREFUTÁBIL adj. v. decisiv, determinant, hotărâtor, irecuzabil.
IREFUTÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi respins, combătut; convingător; de neînlăturat. [Cf. fr. irréfutable, lat. irrefutabilis].
IREFUTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi respins, combătut; convingător. (< fr. irréfutable, lat. irrefutabilis)
IREFUTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi combătut sau respins; de necombătut; de nerespins. /<fr. irréfutable, lat. irrefutabilis
irefutabil a. care nu se poate combate: argument irefutabil.
*irefutábil, -ă adj. (lat. irrefutabilis). Care nu e refutabil: argument irefutabil.
irefutabil adj. v. DECISIV. DETERMINANT. HOTĂRÎTOR. IRECUZABIL.

irefutabil dex

Intrare: irefutabil
irefutabil adjectiv