IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis.

IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis.

IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi respins, care trebuie admis, primit. Mărturie irecuzabilă.

irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile

irecuzábil adj. m. recuzabil

IRECUZÁBIL adj. (livr.) irefutabil.

Irecuzabil ≠ recuzabil

IRECUZÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu se poate respinge, care trebuie admis. [Cf. fr. irrécusable].

IRECUZÁBIL, -Ă adj. care nu se poate respinge, care trebuie admis. (< fr. irrécusable, lat. irrecusabilis)

IRECUZÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi respins. 2) Care nu poate fi contestat, pus la îndoială. Dovadă ~ă. /<fr. irrécusable, lat. irrecusabilis

irecuzabil a. ce nu poate fi recuzat: mărturie irecuzabilă.

*irecuzábil, -ă adj. (lat. irrecusabilis). Care nu se poate recuza: mărturie irecuzabilă. Adv. În mod irecuzabil.

IRECUZABIL adj. (livr.) irefutabil.