ireal definitie

15 definiții pentru ireal

IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel.
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. 1. Care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ♦ Care pare că nu este real (atât este de neobișnuit). 2. (Despre moduri verbale sau despre propoziții condiționale, concesive sau comparative) Care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pr.: -re-al] – Din fr. irréel.
IREÁL, -Ă, ireali, -e, adj. Care nu există în realitate; nereal, imaginar. Apar și pier vedenii ireale. CAZIMIR, L. U. 42. ♦ Care pare că nu este real. Deasupra piscurilor se ivește o lumină alburie, ciudată și ireală. BOGZA, C. O. 268. S-a oprit din zbor o cioară... Ireală, ca un duh Cu penajul ei feeric. TOPÎRCEANU, M. 12. ◊ (Adverbial) Raze calde se aleargă ireal. CAMIL PETRESCU, V. 101.
ireál (-re-al) adj. m., pl. ireáli; f. ireálă, pl. ireále
ireál adj. m. real
IREÁL adj. 1. v. imaginar. 2. v. fantastic. 3. v. nerealizabil.
Ireal ≠ real
IREÁL, -Ă adj. Neexistent în realitate; nereal, imaginar. ♦ Care pare că nu este real. ♦ (Despre verbe) Care prezintă acțiunea ca o ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. [Pron. -re-al. / cf. fr. irréel].
IREÁL, -Ă adj. care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ◊ (despre verbe) care prezintă acțiunea ca pe o ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. (< fr. irréel)
IREÁL ~ă (~i, ~e) Care nu este real; existent numai în închipuirea omului, în imaginație; imaginar; ideal; fictiv; fantastic. [Sil. -re-al] /<fr. irreél
ireal a. V. nereal.
*ireál, -ă adj. (d. real). Care nu e real, care nu există.
IREAL adj. 1. fictiv, imaginar, imaginat, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (Personaj ~.) 2. fantasmagoric, fantastic. (O imagine ~.) 3. fantastic, fantezist, iluzoriu, imaginar, irealizabil, închipuit, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, (livr.) himeric. (Planuri ~.)
IREÁL, -Ă (cf. fr. iréel): în sintagmele modală ireală, optativă ireală și potențială ireală (v.).
IREÁL s. n. (< adj. ireal, -ă, cf. fr. iréel): construcție perifrastică cu statut de mod (după unii lingviști), care prezintă acțiunea ca ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. Este un rezultat al îmbinării dintre imperfectul invariabil al verbului a fi, sub forma persoanei a III-a singular, folosit ca auxiliar de modalitate pentru exprimarea iminenței acțiunii, și conjunctivul prezent al unui alt verb: era să cad, era să cazi, era să cadă, era să cădem, era să cădeți, era să cadă. Folosirea variabilă a formei de imperfect într-un asemenea tip de construcție este nerecomandabilă (eram să cad, erai să cazi, era să cadă, eram să cădem, erați să cădeți, erau să cadă).

ireal dex

Intrare: ireal
ireal adjectiv