írcă, irci, s.f. (reg.) caiet.

írcă, irci, s.f. – (reg.; înv.) Caiet (de școală). Atestat în Săcel, Ieud și Moisei, dar și în satele din dreapta Tisei (ALRRM, 1973: 692; DRT). – Din magh. irka „caiețel” (MDA).

írcă, irci, s.f. – Caiet (de școală). Atestat în Săcel, Ieud și Moisei, dar și în satele din dreapta Tisei (ALR 1973: 692; DRT). – Din magh. irka „caiețel”.

Ircă v. Ire 2.