irascibil definitie

12 definiții pentru irascibil

IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se înfurie ușor, iute la mînie, iritabil. V. arțăgos. Găini și rațe, îngîmfați cocoși... emfatici și irascibili curcani trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93.
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile
irascíbil adj. m., pl. irascíbili, f. sg. irascíbilă, pl. irascíbile
IRASCÍBIL adj. v. nervos.
IRASCÍBIL, -Ă adj. Care se înfurie ușor; mânios, supărăcios, iritabil. [Cf. fr. irascible, lat. irascibilis].
IRASCÍBIL, -Ă adj. care se înfurie ușor; iritabil. (< fr. irascible, lat. irascibilis)
IRASCÍBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; iritabil. /<fr. irascible, lat. irascibilis
irascibil a. iute la mânie, care se înfurie ușor.
*irascíbil, -ă adj. (lat. irascibilis). Supărăcĭos, ĭute la mînie. V. iritabil, ghimpos, mînios.
IRASCIBIL adj. iritabil, nervos, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)

irascibil dex

Intrare: irascibil
irascibil adjectiv