iradiațiune definitie

13 definiții pentru iradiațiune

IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisie de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var. iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.
IRADIAȚIÚNE s. f. v. iradiație.
IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.
IRADIÁȚIUNE s. f. v. iradiație.
IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisiune de raze (de lumină, de căldură etc.); p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de un izvor. – Pronunțat: -di-a-.
iradiáție (-di-a-ți-e) s. f., art. iradiáția (-ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (-ți-i-)
iradiáție s. f., art. iradiáția (sil. -ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (sil. -ți-i-)[1]
IRADIÁȚIE s. (FIZ.) iradiere.[1]
IRADIÁȚIE s.f. Emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiațiune s.f. / cf. fr. irradiation].
IRADIAȚIÚNE s.f. v. iradiație.
IRADIÁȚIE s. f. emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; fascicul de raze emise de o sursă. (< fr. irradiation, lat. irradiato)
IRADIÁȚIE ~i f. Răspândire radială a razelor (de lumină, de căldură) emise de o sursă. [G.-D. iradiației; Sil. -di-a-ți-e] /<fr. irradiation, lat. irradiatio, ~onis[1]
*iradiațiúne f. (lat. irradiátio, -ónis. V. radiațiune). Emisiune de raze luminoase. Efuziunea luminiĭ în prejuru unuĭ corp luminos (ca stelele), ceĭa ce face ca acest corp să pară maĭ mare. Fig. Într’un corp organizat, ramificarea fibrelor, vaselor saŭ mișcărilor vitale de la un punct central la circumferență. – Și -áție.

iradiațiune dex

Intrare: iradiație
iradiațiune
iradiație substantiv feminin