HIPSOCROMÍE s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie.

IPSOCROMÍE s. f. v. hipsocromie.

HIPSOCROMÍE, hipsocromii, s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentației pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromíe s. f.] – Din fr. hypsochromie.

IPSOCROMÍE, ipsocromii, s. f. V. hipsocromie.

hipsocromíe (-so-cro-) s. f., art. hipsocromía, g.-d. hipsocromíi, art. hipsocromíei

hipsocromíe s. f. (sil. -cro-), art. hipsocromía, g.-d. hipsocromíi, art. hipsocromíei; pl. hipsocromíi

HIPSOCROMÍE s.f. Fenomen de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorat. [Gen. -iei. / < fr. hypsochromie].

HIPSOCROMÍE s. f. 1. diminuare a pigmentației pielii. 2. proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. (< fr. hypsochromie)

HIPSO- (IPSO-) „înălțime, altitudine”. ◊ gr. hypsos „loc înalt, înălțime” > fr. hypso-, germ. id., engl. id. > rom. hipso- și ipso-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoană) care prezintă hipsocefalie; sin. hipsicefal; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală a cutiei craniene, constînd în alungirea acesteia; sin. hipsicefalie; ~crom (ipsocrom) (v. -crom), adj., care prezintă hipsocromie; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în moleculele corpului colorat; ~filă (v. -filă2), s. f., frunză metamorfozată din regiunea terminală a florii sau a inflorescenței, fiind adaptată la funcțiile de reproducere; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de locuri înalte; ~graf (v. -graf), s. n., hipsometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2. Totalitate a formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; ~gramă (ipsogramă) (v. -gramă), s. f., diagramă care reprezintă variația nivelelor de tensiune, intensitate și de putere de-a lungul unui sistem de transmisie electrică; ~metrie (ipsometrie) (v. -metrie1), s. f., 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. 2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care indică înălțimea unui loc prin determinarea temperaturii de fierbere a apei. 2. Instrument ecologic utilizat în măsurarea cantității de precipitații căzute într-o regiune geografică; ~terapie (v. -terapie), s. f., folosire terapeutică a climatului de altitudine.