ipotetic definitie

12 definiții pentru ipotetic

IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. – Din fr. hypothétique.
IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. – Din fr. hypothétique.
IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -e, adj. Bazat pe o ipoteză, presupus, nesigur. Într-un album antropologic, am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului. IBRĂILEANU, A. 177. Cînd trecem de la aceste considerații teoretice și ipotetice în domeniul artei reale, cîmpul ce ni se deschide e... întins. GHEREA, ST. CR. II 85. Comisiunea lexicografică este invitată a... înlătura considerațittnile ipotetice asupra etimologiei cuvintelor. ODOBESCU, S. II 342.
ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. ipotétică, pl. ipotétice
ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. sg. ipotétică, pl. ipotétice
IPOTÉTIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) conjectural, prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)
IPOTÉTIC, -Ă adj. Bazat pe o ipoteză, de ipoteză. ♦ (Log.; despre judecăți) Care sunt compuse din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. ♦ Presupus, nesigur. [< fr. hypothétique].
IPOTÉTIC, -Ă adj. bazat pe o ipoteză; presupus, nesigur. ◊ (log.; despre judecăți) din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. (< fr. hypothétique, lat. hypotheticus)
IPOTÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de ipoteză; bazat pe presupuneri; presupus. /<fr. hypothetique, lat. hypotheticus
ipotetic a. fundat pe o ipoteză: nesigur, îndoelnic.
*ipotétic, -ă adj. (vgr. ῾ypothetikós. V. sin-tetic). Bazat pe ipoteză, presupus, nesigur. Adv. În mod ipotetic.
IPOTETIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)

ipotetic dex

Intrare: ipotetic
ipotetic adjectiv