ipotenuză definitie

11 definiții pentru ipotenuză

IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s. f. Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypoténuse.
IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s. f. Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypoténuse.
IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s. f. Latura care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghi.
ipotenúză s. f., g.-d. art. ipotenúzei; pl. ipotenúze
ipotenúză s. f., g.-d. art. ipotenúzei; pl. ipotenúze
IPOTENÚZĂ s.f. Latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. [< fr. hipoténuse, cf. gr. hypo – dedesubt, teinein – a întinde].
IPOTENÚZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse)
IPOTENÚZĂ ~e f. Latură într-un triunghi dreptunghic care se opune unghiului drept. /<fr. hypoténuse
ipotenusă f. Geom. laturea opusă unghiului drept, într’un triunghiu rectangular.
*ipotenúză f., pl. e (lat. hypotenúsa, d. vgr. ῾ypoteinusa, întinsă pe dedesupt. V. tetanos, tind). Geom. Latura opusă unghiuluĭ drept într’un triunghĭ: pătratu ipotenuzeĭ e egal cu suma pătratelor celorlalte doŭă laturĭ.
IPOTENÚZĂ (< fr., lat.; {s} gr. hypo „dedesubt” + teinein „a întinde”) s. f. (MAT.) Latura care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. Este mai mare decât fiecare dintre celelalte două laturi (catete). Pătratul i. este egal cu suma pătratelor catetelor.

ipotenuză dex

Intrare: ipotenuză
ipotenuză substantiv feminin