ipotecat definitie

2 intrări

17 definiții pentru ipotecat

IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din fr. hypothéquer.
IPOTECÁT, -Ă, ipotecați, -te, adj. (Despre un bun imobil) Grevat de o ipotecă. – V. ipoteca.
IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din fr. hypothéquer.
IPOTECÁT, -Ă, ipotecați, -te, adj. (Despre un bun imobil) Grevat de o ipotecă. – V. ipoteca.
IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. (În economia capitalistă, cu privire la bunuri imobile) A da în garanție la contractarea unui împrumut, printr-un act legal, încheiat de părți în fața autorităților judiciare. Și-a ipotecat moșia.
IPOTECÁT, -Ă, ipotecați, -te, adj. (În economia capitalistă) Grevat de o ipotecă. Imobil ipotecat.
ipotecá (a ~) vb., ind. prez. 3 ipotecheáză
ipotecá vb., ind. prez. 1 sg. ipotechéz, 3 sg. și pl. ipotecheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ipotechéze
IPOTECÁ vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)
IPOTECÁT adj. (JUR.) (pop.) zălogit. (Imobil ~.)
IPOTECÁ vb. I. tr. A supune (un imobil etc.) unei ipoteci. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. hypothéquer].
IPOTECÁ vb. a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< fr. hypothéquer)
A IPOTECÁ ~chéz tranz. (bunuri imobile) A împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva. /<fr. hypothéquer
ipotecà v. 1. a supune la ipotecă; 2. a da drept ipotecă.
*ipotechéz, a -cá v. tr. (d. ipotecă; fr. hypothéquer). Jur. Pun ipotecă: șĭ-a ipotecat casa ca să capete banĭ cu împrumut. Fig. Angajez, leg: a ipoteca viitoru.
IPOTECA vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)
IPOTECAT adj. (JUR.) (pop.) zălogit. (Imobil ~.)

ipotecat dex

Intrare: ipoteca
ipoteca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ipotecat
ipotecat adjectiv