Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ipotecat

IPOTEC├ü, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. ÔÇô Din fr. hypoth├ęquer.
IPOTEC├üT, -─é, ipoteca╚Ťi, -te, adj. (Despre un bun imobil) Grevat de o ipotec─â. ÔÇô V. ipoteca.
IPOTEC├ü, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. ÔÇô Din fr. hypoth├ęquer.
IPOTEC├üT, -─é, ipoteca╚Ťi, -te, adj. (Despre un bun imobil) Grevat de o ipotec─â. ÔÇô V. ipoteca.
IPOTEC├ü, ipotechez, vb. I. Tranz. (├Än economia capitalist─â, cu privire la bunuri imobile) A da ├«n garan╚Ťie la contractarea unui ├«mprumut, printr-un act legal, ├«ncheiat de p─âr╚Ťi ├«n fa╚Ťa autorit─â╚Ťilor judiciare. ╚śi-a ipotecat mo╚Öia.
IPOTEC├üT, -─é, ipoteca╚Ťi, -te, adj. (├Än economia capitalist─â) Grevat de o ipotec─â. Imobil ipotecat.
ipotecá (a ~) vb., ind. prez. 3 ipotecheáză
ipotec├í vb., ind. prez. 1 sg. ipotech├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ipoteche├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ipotech├ęze
IPOTECÁ vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)
IPOTECÁT adj. (JUR.) (pop.) zălogit. (Imobil ~.)
IPOTEC├ü vb. I. tr. A supune (un imobil etc.) unei ipoteci. [P.i. 3,6 -cheaz─â. / cf. fr. hypoth├ęquer].
IPOTEC├ü vb. a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< fr. hypoth├ęquer)
A IPOTEC├ü ~ch├ęz tranz. (bunuri imobile) A ├«mpov─âra cu o ipotec─â; a supune unei ipoteci; a greva. /<fr. hypoth├ęquer
ipotecà v. 1. a supune la ipotecă; 2. a da drept ipotecă.
*ipotech├ęz, a -c├í v. tr. (d. ipotec─â; fr. hypoth├ęquer). Jur. Pun ipotec─â: ╚Ö─ş-a ipotecat casa ca s─â capete ban─ş cu ├«mprumut. Fig. Angajez, leg: a ipoteca viitoru.
IPOTECA vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)
IPOTECAT adj. (JUR.) (pop.) z─âlogit. (Imobil ~.)

Ipotecat dex online | sinonim

Ipotecat definitie

Intrare: ipoteca
ipoteca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ipotecat
ipotecat adjectiv