Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru ipotecare

IPOTEC├ü, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. ÔÇô Din fr. hypoth├ęquer.
IPOTEC├üR, -─é, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o crean╚Ť─â, un creditor) Care are drept de ipotec─â, garantat printr-o ipotec─â. 2. Privitor la o ipotec─â. ÔÇô Din fr. hypoth├ęcaire.
IPOTEC├üRE, ipotec─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ipoteca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ipoteca.
IPOTEC├ü, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. ÔÇô Din fr. hypoth├ęquer.
IPOTEC├üR, -─é, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o crean╚Ť─â, un creditor) Care are drept de ipotec─â, garantat printr-o ipotec─â. 2. Privitor la o ipotec─â. ÔÇô Din fr. hypoth├ęcaire.
IPOTEC├üRE, ipotec─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ipoteca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ipoteca.
IPOTEC├ü, ipotechez, vb. I. Tranz. (├Än economia capitalist─â, cu privire la bunuri imobile) A da ├«n garan╚Ťie la contractarea unui ├«mprumut, printr-un act legal, ├«ncheiat de p─âr╚Ťi ├«n fa╚Ťa autorit─â╚Ťilor judiciare. ╚śi-a ipotecat mo╚Öia.
IPOTEC├üRE, ipotec─âri, s. f. (├Än economia capitalist─â) Ac╚Ťiunea de a ipoteca. Ipotecarea unei case.
ipotecá (a ~) vb., ind. prez. 3 ipotecheáză
ipotecár adj. m., pl. ipotecári; f. ipotecáră, pl. ipotecáre
ipotecáre s. f., g.-d. art. ipotecắrii; pl. ipotecắri
ipotec├í vb., ind. prez. 1 sg. ipotech├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ipoteche├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ipotech├ęze
ipotecár adj. m., pl. ipotecári; f. sg. ipotecáră, pl. ipotecáre
ipotecáre s. f., g.-d. art. ipotecării; pl. ipotecări
IPOTECÁ vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)
IPOTECÁRE s. (JUR.) (pop.) zălogire. (~ unei case.)
IPOTEC├ü vb. I. tr. A supune (un imobil etc.) unei ipoteci. [P.i. 3,6 -cheaz─â. / cf. fr. hypoth├ęquer].
IPOTEC├üR, -─é adj. 1. Care are drept de ipotec─â. 2. Privitor la o ipotec─â. [Cf. fr. hypoth├ęcaire].
IPOTEC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ipoteca. [< ipoteca].
IPOTEC├ü vb. a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< fr. hypoth├ęquer)
IPOTEC├üR, -─é adj. garantat printr-o ipotec─â. ÔÖŽ credit ~ = credit care are la baz─â ├«ns─â╚Öi proprietatea ce face obiectul ├«mprumutului convenit prin ipotec─â. (< fr. hypoth├ęcaire)
A IPOTEC├ü ~ch├ęz tranz. (bunuri imobile) A ├«mpov─âra cu o ipotec─â; a supune unei ipoteci; a greva. /<fr. hypoth├ęquer
ipotecà v. 1. a supune la ipotecă; 2. a da drept ipotecă.
ipotecar a. care are, care d─â drept ipotec─â.
*ipotec├ír, -─â adj. (lat. hypothecarius). Jur. Care are sa┼ş d─â drept de ipotec─â: creditor ipotecar, datorie ipotecar─â. Relativ la ipotec─ş. Cas─â ipotecar─â, care te ├«mprumut─â dac─â ipotechez─ş ceva. Adv. Pin ipotec─â.
*ipotech├ęz, a -c├í v. tr. (d. ipotec─â; fr. hypoth├ęquer). Jur. Pun ipotec─â: ╚Ö─ş-a ipotecat casa ca s─â capete ban─ş cu ├«mprumut. Fig. Angajez, leg: a ipoteca viitoru.
IPOTECA vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)
IPOTECARE s. (JUR.) (pop.) z─âlogire. (~ unei case.)
IPOTEC├üR, -─é (< fr., lat.) adj. (Despre o crean╚Ť─â, un creditor) Garantat printr-o ipotec─â. ÔŚŐ (├Än sens bancar) Contract i. = contract sau ├«n╚Ťelegere care permite unei b─ânci sau unui creditor s─â utilizeze garan╚Ťiile pentru un ├«mprumut, ├«n cazul ├«n care acesta nu poate fi pl─âtit la scaden╚Ťa final─â.

Ipotecare dex online | sinonim

Ipotecare definitie

Intrare: ipoteca
ipoteca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ipotecare
ipotecare substantiv feminin
Intrare: ipotecar
ipotecar adjectiv