Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru ipohondru

IPOCÓNDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.
IPOH├ôNDRU, -─é, ipohondri, -e, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care sufer─â de ipohondrie. [Var.: ipoc├│ndru, -─â adj., s. m. ╚Öi f.] ÔÇô Din fr. hypocondre.
IPOCÓNDRU, -Ă adj., s. m. și f. v. ipohondru.
IPOH├ôNDRU, -─é, ipohondri, -e, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care sufer─â de ipohondrie. [Var.: ipoc├│ndru, -─â adj., s. m. ╚Öi f.] ÔÇô Din fr. hypocondre.
IPOCÓNDRU, -Ă adj. v. ipohondru.
IPOH├ôNDRU, -─é, ipohondri, -e, adj. (Despre oameni) Care sufer─â de ipohondrie, care se preocup─â peste m─âsur─â de starea s─ân─ât─â╚Ťii sale, care ├«╚Öi ├«nchipuie c─â are tot felul de boli ╚Öi ├«╚Öi exagereaz─â suferin╚Ťele. ÔÇô Variant─â: ipoc├│ndru, -─â (GHICA, S. 67) adj.
ipoh├│ndru adj. m., s. m., art. ipoh├│ndrul, pl. ipoh├│ndri, art. ipoh├│ndrii; adj. f., s. f. ipoh├│ndr─â, pl. ipoh├│ndre
ipoh├│ndru adj. m., s. m., art. ipoh├│ndrul, pl. ipoh├│ndri, art. ipoh├│ndrii; f. sg. ipoh├│ndr─â, pl. ipoh├│ndre[1]
IPOCÓNDRU s.n. v. hipocondru.
IPOCÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. v. ipohondru.
IPOHÓNDRU, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ipohondrie. [Var. ipocondru, -ă adj., s.m.f. / < fr. hipocondre].
IPOHÓNDRU, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ipohondrie. (< fr. hypocondre)
ipoh├│ndru (ipoh├│ndr─â), adj. ÔÇô Care are o stare psihic─â morbid─â caracterizat─â prin nelini╚Öte continu─â. Fr. hypochondre, cu pronun╚Ťarea din ngr. ÔÇô Der. ipohondrie (mr. ipuhondrie), s. f. (boal─â psihic─â morbid─â, caracterizat─â prin nelini╚Öte continu─â), din ngr. ߯ŤÇ╬┐¤ç╬┐╬Ż╬┤¤ü╬»╬▒ (sec. XIX); ipohondriac, adj. (hipocondriac), din gr. ߯ɤÇ╬┐¤ç╬┐╬Ż╬┤¤ü╬╣╬▒¤░¤î¤é (sec. XVIII).
IPOHÓNDRU ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care este bolnav de ipohondrie. /<fr. hypocondre[1]
ipocondru m. 1. Med. fiecare din cele dou─â p─âr╚Ťi laterale ale regiunii epigastrice: ipocondrul drept ╚Öi cel st├óng; 2. cel ce sufer─â de ipocondrie.
*ipoh├│ndri┼ş n. (vgr. ß┐żypoh├│ndrion, d. ß┐żyp├│, supt, ╚Öi h├│ndros, cartilaginea coastelor; lat. hypochondrium). Anat. Fie-care din cele do┼ş─â p─âr╚Ť─ş laterale ale regiuni─ş epigastrice de supt coastele false. ÔÇô ╚śi ipohondru, care ├«nseamn─â ╚Öi ÔÇ×ipohondriacÔÇŁ.

Ipohondru dex online | sinonim

Ipohondru definitie

Intrare: ipohondru (adj.)
ipohondru adjectiv
ipocondru adjectiv
Intrare: ipohondru (s.m.)
ipohondru substantiv masculin
ipocondru substantiv masculin