15 definiții pentru ipocrit
IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic.
2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din
fr. hypocrite. IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te,
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic.
2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din
fr. hypocrite. IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te,
adj. (Despre persoane) Care se arată altfel (de obicei mai bun) de cum este, care simulează sentimente pe care nu le are; prefăcut, fățarnic; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește fățărnicie. Se răsuci pe scaun, cu indignare ipocrită. C. PETRESCU, Î. I 10. Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase. BOLINTINEANU, O. 248. ◊ (Substantivat) Nadina socotea pe Tecla o ipocrită fără înțelegere pentru viața modernă. REBREANU, R. I 58. De ce voiești ca să mă faci Un ipocrit, care să spuie că n-are-n el nici o credință? MACEDONSKI, O. I 217.
ipocrít (-po-crit)
adj. m.,
s. m.,
pl. ipocríți;
adj. f.,
s. f. ipocrítă,
pl. ipocríte
ipocrít adj. m., s. m. (sil. -crit), pl. ipocríți; f. sg. ipocrítă, pl. ipocríte IPOCRÍT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~ă.)
Ipocrit ≠ neprefăcut, sincer IPOCRÍT, -Ă adj. Prefăcut, fățarnic. [Pl. -iți, -ite, var. hipocrit, -ă adj. / < fr. hypocrite, cf. gr. hypokrites – actor dramatic].
IPOCRÍT, -Ă adj.,
s. m. f. (om) prefăcut, fățarnic, fals. (< fr. hypocrite)
ipocrít (ipocrítă), adj. – Prefăcut, fățarnic. –
Mr. ipucrit.
Gr. ὑποϰριτής (
sec. XVIII,
cf. Gáldi 200) și modern din
fr. hypocrite. –
Der. ipocrizie (
var. ipucrisie), din
gr. ὑποϰρισία și
fr. hypocrisie.
IPOCRÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este lipsit de sinceritate; prefăcut; fățarnic; iezuitic; duplicitar. [Sil. -po-crit] /<fr. hypocrite ipocrit a. și m. fățarnic, care afectează sentimente ce nu le are.
*ipocrít, -ă adj. și s. (fr. hypocrite, it. ipócrita și ipócrito, lat. hypócrita și hypócrites, d. vgr. ῾ypokrités, d. ῾ypó, dedesupt, și krino, judec. V.
critic, cern). Plin de ipocrizie, prefăcut, fățarnic: om ipocrit, aer ipocrit, un ipocrit. Adv. Cu ipocrizie. – Ca adj. și adv. se zice și
ipocritic (vgr. ῾ypokritikós).
IPOCRIT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~.) OM IPOCRIT bulan, calpuzan, cârnățar, coardă, conte, curvă, cutră, om cu două fețe, șarlă, șulfă, taler cu două fețe, țăran flaușat.
Ipocrit dex online | sinonim
Ipocrit definitie
Intrare: ipocrit (s.m.)
ipocrit substantiv masculin