ipocrit definitie

15 definiții pentru ipocrit

IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.
IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.
IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj. (Despre persoane) Care se arată altfel (de obicei mai bun) de cum este, care simulează sentimente pe care nu le are; prefăcut, fățarnic; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește fățărnicie. Se răsuci pe scaun, cu indignare ipocrită. C. PETRESCU, Î. I 10. Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase. BOLINTINEANU, O. 248. ◊ (Substantivat) Nadina socotea pe Tecla o ipocrită fără înțelegere pentru viața modernă. REBREANU, R. I 58. De ce voiești ca să mă faci Un ipocrit, care să spuie că n-are-n el nici o credință? MACEDONSKI, O. I 217.
ipocrít (-po-crit) adj. m., s. m., pl. ipocríți; adj. f., s. f. ipocrítă, pl. ipocríte
ipocrít adj. m., s. m. (sil. -crit), pl. ipocríți; f. sg. ipocrítă, pl. ipocríte
IPOCRÍT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~ă.)
Ipocrit ≠ neprefăcut, sincer
IPOCRÍT, -Ă adj. Prefăcut, fățarnic. [Pl. -iți, -ite, var. hipocrit, -ă adj. / < fr. hypocrite, cf. gr. hypokrites – actor dramatic].
IPOCRÍT, -Ă adj., s. m. f. (om) prefăcut, fățarnic, fals. (< fr. hypocrite)
ipocrít (ipocrítă), adj. – Prefăcut, fățarnic. – Mr. ipucrit. Gr. ὑποϰριτής (sec. XVIII, cf. Gáldi 200) și modern din fr. hypocrite. – Der. ipocrizie (var. ipucrisie), din gr. ὑποϰρισία și fr. hypocrisie.
IPOCRÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este lipsit de sinceritate; prefăcut; fățarnic; iezuitic; duplicitar. [Sil. -po-crit] /<fr. hypocrite
ipocrit a. și m. fățarnic, care afectează sentimente ce nu le are.
*ipocrít, -ă adj. și s. (fr. hypocrite, it. ipócrita și ipócrito, lat. hypócrita și hypócrites, d. vgr. ῾ypokrités, d. ῾ypó, dedesupt, și krino, judec. V. critic, cern). Plin de ipocrizie, prefăcut, fățarnic: om ipocrit, aer ipocrit, un ipocrit. Adv. Cu ipocrizie. – Ca adj. și adv. se zice și ipocritic (vgr. ῾ypokritikós).
IPOCRIT s., adj. 1. s. fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e și ăsta!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (O comportare ~.)
OM IPOCRIT bulan, calpuzan, cârnățar, coardă, conte, curvă, cutră, om cu două fețe, șarlă, șulfă, taler cu două fețe, țăran flaușat.

ipocrit dex

Intrare: ipocrit (s.m.)
ipocrit substantiv masculin
  • silabisire: -crit
Intrare: ipocrit (adj.)
ipocrit adjectiv
  • silabisire: -crit