IPECACUÁNA s. f. Plantă originară din America de Sud, ale cărei rădăcini se folosesc în medicină ca expectorant și vomitiv (Uragoga Ipecacuanha). – Din fr. ipécacuana.

IPECACUÁNA s. f. Plantă originară din America de Sud, ale cărei rădăcini se întrebuințează în medicină ca expectorant și vomitiv (Uragoga Ipecacuanha). – Din fr. ipécacuana.

ipecacuána (-cua-) s. f.

ipecacuána (sil. -cua-) s. f.

IPECACUÁNA s.f. Plantă exotică a cărei rădăcină se întrebuințează în medicină ca expectorant și vomitiv. [Pron. -cua-. / < fr. ipécacuana, port. ipecacuana < cuv. tupi].

IPECACUÁNA s. f. plantă din America de Sud, cu rădăcină folosită ca expectorant și vomitiv; ipeca. (< fr. ipécacuana)

ipecacuana f. rădăcina unui arboraș din Brazilia, care posedă proprietăți emetice.

*ipecacuánă f. pl. e (sp. ipecacuana, pg. ipecacuanha, din limba indigenilor din Brazilia). Rădăcina vomitivă a unor copăceĭ rubiaceĭ din America de Sud. – Se zice pe scurt și ipéca.