iotacizare definitie

2 intrări

20 definiții pentru iotacizare

IOTACIZÁ, pers. 3 iotacizează, vb. I. Refl. (Despre sunete) A se palataliza sub influența unui iot; a se iodiza. – Cf. iot și iotacism.
IOTACIZÁRE, iotacizări, s. f. (Fon.) Iodizare. – V. iotaciza.
IOTACIZÁ, pers. 3 iotacizează, vb. I. Refl. (Despre sunete) A se palataliza sub influența unui iot; a se iodiza. – Cf. iot și iotacism.
IOTACIZÁRE, iotacizări, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iodizare, iotacism (2). – V. iotaciza.
IOTACIZÁ, iotacizez, vb. I. Refl. (Despre vocale sau consoane) A se palataliza din cauza contactului cu un iot. – Pronunțat: io-.
IOTACIZÁRE, iotacizări, s. f. Acțiunea lui iot asupra unui sunet străin. La conjugarea a IV-a, iotacizarea e generală, din cauză că vocala caracteristică a conjugării este «i». GRAM. ROM. I 270. – Pronunțat: io-.
!iotacizá (a se ~) (io-) vb., ind. prez. 3 se iotacizeáză
iotacizáre (io-) s. f., g.-d. art. iotacizắrii; pl. iotacizắri
iotacizá vb. (sil. io-), ind. prez. 3 sg. iotacizeáză
iotacizáre s. f. (sil. io-), g.-d. art. iotacizării; pl. iotacizări
IOTACIZÁ vb. (FON.) a se iodiza.
IOTACIZÁRE s. (FON.) iodizare, iotacism.
IOTACIZÁ vb. I. refl. (Despre sunete) A se palataliza din cauza contactului cu un iot. [< iotac(ism) + -iza].
IOTACIZÁRE s.f. Acțiunea lui iot asupra unui sunet vecin; palatalizarea unui sunet sub influența lui iot. [< iotaciza].
IOTACIZÁ vb. refl. (despre consoane) a se palatiza sub influența unui iot; a se iodiza. (< iotac/ism/ + iza)
A IOTACIZÁ ~éz tranz. A face să se iotacizeze. /iotac[ism]+ suf. ~iza
A SE IOTACIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre vocale) A se modifica sub influența lui iot. /iotac[ism]+ suf. ~iza
IOTACIZA vb. (FON.) a se iodiza.
IOTACIZARE s. (FON.) iodizare, iotacism.
IOTACIZÁRE s. f. (< iotacizá < iotac (ism) + suf. -iza): palatalizarea (înmuierea) unui sunet vecin (de obicei a unei consoane) sub influența unui iot (a semivocalei ĭ, provenită dintr-un i vocalic inițial sau rezultată dintr-un e vocalic în hiat). Astfel: i. consoanei d în cuvântul auz „aud” (< lat. audio, prin fazele *audĭu > audzĭu > auzĭu > auz); i. consoanei l în cuvântul sai „sar” (< lat. salio, prin fazele *salĭu > saĭu > sai); i. consoanei n în cuvântul țiu „țin” (< lat. teneo, prin fazele *tenĭo > tenĭu > ținĭu> țiu); i. consoanei t în cuvântul scoț „scot” (< lat. *excoteo, prin fazele excotĭo > excotĭu > scotĭu > scoț) etc. v. și palatalizáre.

iotacizare dex

Intrare: iotaciza
iotaciza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: io-
Intrare: iotacizare
iotacizare substantiv feminin
  • silabisire: io-