Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru iortoman

IORTOMÁN, -Ă adj. v. ortoman.
ORTOM├üN, -─é, ortomani, -e, adj. (Pop.; adesea substantivat) 1. (Despre ciobani) Bogat (├«n turme). 2. (Despre haiduci) Chipe╚Ö, viteaz, m├óndru; ortom─ânos. 3. (Despre cai) Care alearg─â bine; sprinten, focos. [Var.: iortom├ín, -─â adj.] ÔÇô Et. nec.
IORTOMÁN, -Ă adj. v. ortoman.
ORTOM├üN, -─é, ortomani, -e, adj. (Mai ales ├«n poezia pop.; adesea substantivat) 1. (Despre ciobani) Bogat (├«n turme). 2. (Despre haiduci) Chipe╚Ö, viteaz, m├óndru; ortom─ânos. 3. (Despre cai) Care alearg─â bine; sprinten, focos. [Var.: iortom├ín, -─â, iortom├íni, -e adj.] ÔÇô Et. nec.
IORTOMÁN, -Ă adj. v. ortoman.
ORTOM├üN, -─é, ortomani, -e, adj. (Mai ales ├«n baladele populare) 1. Chipe╚Ö, viteaz, m├«ndru. C─â venea, m─âre, venea Voinic m├«ndru, ortoman, P-un cal ager dobrogean. TEODORESCU, P. P. 442. Ei se sf─âtuir─â. Ca s─â mi-l omoare Pe cel moldovan, C─â-i mai ortoman, ╚ś-are oi mai multe. ALECSANDRI, P. P. I. 4 ÔŚŐ (Substantivat) Un viteaz de ortoman, Pe-un cal negru dobrogean. ALECSANDRI, P. P. 11. 2. (Despre cai) Care alearg─â bine, sprinten, focos. (Atestat ├«n forma iortoman) ├Ämi trecea un moldovean, P-un cal sur ╚Öi iortoman. ╚śEZ. XII 67. ÔÇô Variant─â: iortom├ín, -─â adj.
ortomán (pop.) adj. m., pl. ortománi; f. ortománă, pl. ortománe
ortomán adj. m., pl. ortománi; f. sg. ortománă, pl. ortománe
ORTOMÁN adj. v. focos, iute, sprinten.
ortom├ín (ortom├ín─â), adj. ÔÇô 1. Bogat, de seam─â, opulent. ÔÇô 2. Viteaz, puternic. ÔÇô Var. iortoman, hartoman. Origine necunoscut─â, dar probabil, expresiv─â, dup─â cum o arat─â suf. -man, cf. gogoman, ho╚Ťoman etc. Ar putea fi doar var. lui lotroman ÔÇ×ho╚ŤÔÇŁ, caz ├«n care ar avea semantismul lui ho╚Ť ÔÇ×viclean, ╚ÖiretÔÇŁ. Ideea sau, ├«n cazul lui, provenien╚Ťa primei p─âr╚Ťi a cuv├«ntului nu a fost descoperit─â p├«n─â acum. Totu╚Öi ipotezele abund─â: cuv├«nt dacic (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 85) sau din zend. arethamant ÔÇ×dreptÔÇŁ (Hasdeu, Istoria critic─â, I, 2, p. 261); din ort ÔÇ×banÔÇŁ (Cihac, II, 230); din cuman. yurt ÔÇ×proprietateÔÇŁ (╚śeineanu, I, 227; Loewe 75); din tc. yortman ÔÇ×a fugiÔÇŁ (Tiktin; Densusianu, GS, VI, 313-18); din otoman ├«ncruci╚Öat cu ort (Philippide, II, 726); din lat. libertus, prin intermediul unei forme *iertoman (Giuglea, Dacor., V, 542-47). Nu are circula╚Ťie, apare numai ├«n poezii populare.
ORTOMÁN ~ă (~i, ~e) înv. 1) (despre ciobani) Care posedă multe oi; cu multe turme de oi. 2) și substantival Care se impune prin aspectul exterior; cu aspect plăcut; prezentabil; arătos; impozant. 3) (despre cai) Care aleargă foarte repede; iute de picior. /Orig. nec.
iortomán, iortománi, s.m. (înv.; despre haiduci) voinic, viteaz.
iortoman m. (despre haiduci) voinic, viteaz, în cântecele oltene și muscelene: voinicu iortoman cu chimiru plin de bani POP. [Primitiv termen ciobănesc; v. ortoman].
ortoman a. ╚Öi m. 1. bogat ├«n turme (vorbind de ciobani): c─â-i mai ortoman ╚Öi are oi mai multe POP.; 2. voinic, puternic (epitet dat haiducilor): un viteaz de ortoman pe un cal negru dobrogean POP. [Munt. iortoman, al c─ârui sens primitiv ciob─ânesc e ┬źposesor de turme┬╗: forma╚Ťiune analogic─â (cf. ho╚Ťoman), din turc. YORT, avere, rut. IURT, turm─â].
─şortom├ín, -c─â adj. ╚Öi s. (cp. cu turc. ─şurtmak ╚Öi ─şortmak, a alerga ├«n trap, a ho─şn─âri, ╚Öi -man caÔÇÖn g├«rtoman, ho╚Ťoman). Vest P. P. Puternic, vo─şnic (GrS. 1937, 247). ÔÇô ├Än Serbia ─şoltoman, ├«n Arg. (Lung. 71) hartoman, ├«n est ortoman. ÔÇô Ca adj. -─ân├ęsc, de ─şortoman; ca adv. -─ân├ę╚Öte. V. lotroman.
ortom├ín, V. ─şortoman.
ortoman adj. v. FOCOS. IUTE. SPRINTEN.

Iortoman dex online | sinonim

Iortoman definitie

Intrare: ortoman
iortoman
ortoman adjectiv