iordan definitie

2 intrări

20 definiții pentru iordan

IORDÁN, iordane, s. n. Bobotează; slujbă religioasă care se face la Bobotează. ◊ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. – Din sl. iordanŭ.
IORDÁN, iordane, s. n. Bobotează; slujbă religioasă care se face la bobotează. ◊ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. – Din sl. iordanŭ.
IORDÁN, iordane, s. n. Bobotează. ◊ Expr. (Familiar) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase.
iordán (sărbătoare) s. n., pl. iordáne
*Iordán (râu) s. propriu n.
iordán s. n., pl. iordáne
IORDÁN s. v. bobotează.
iordán s. m. – Ceremonia religioasă a sfințirii apei, pe 6 ianuarie, întru comemorarea botezului Domnului. De la Iordan, și acesta din ngr. ’Iορδάνης, sl. Iordanŭ (Tiktin; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188). – Der. iordăni, vb. (a stropi cu apă sfințită, de Bobotează; este obicei religios și totodată popular, care conform tradiției se ținea cu mare fast la Curtea domnească); iordănit, s. n. (obicei popular ce constă în a stropi cu apă sfințită); iordănitor (var. iordănaș), s. m. (persoană care stropește cu apă sfințită).
IORDÁN ~e n. rel. Sărbătoare prin care se cinstește botezul lui Isus Hristos; bobotează. /<sl. iordanu
iordan m. 1. troparul care începe cu cuvintele: «în Iordan botezându-te, Tu, Doamne,..»; 2. sfințirea cea mare a apei: în ajunul Bobotezei preotul umblă cu iordanul din casă încasă. [V. Iordan].
Iordan m. fluviu în Palestina, se varsă în Marea Moartă: 100 km.
iordan s. v. BOBOTEAZĂ.
IORDAN (JORDAN; ebr. Ha Yarden; arab. Nahr al-Urdunn), fluviu în Orientul Apropiat, pe terit. Libanului, Siriei, Israelului și Iordaniei; 325 km. Izv. din V masivului Hermon, curge prin lacul Tiberiada și depr. tectonică Ghor și se varsă în Marea Moartă. Formează numeroase meandre. Irigații; hidrocentrale. Pescuit. În apa I. a fost botezat Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul.
IORDAN, Iorgu (1888-1986, n. Tecuci), lingvist și filolog român. Acad. (1945), prof. univ. la Iași și București. Lucrări în domeniul lingvisticii romanice („Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode”), al limbii române contemporane („Limba română actuală. O gramatică a greșelilor”, „Limba română contemporană”, „Structura morfologică a limbii române”, în colab.), al stilisticii („Stilistica limbii române”), al toponimiei („Toponimia românească”) și antroponimiei („Dicționar al numelor de familie românești”). Scrieri de popularizare („Istoria limbii române. Pe-nțelesul tuturora”). Redactor responsabil la „Dicționarul limbii române” – serie nouă. Memorialistică. Membru al mai multor academii și societăți științifice străine.
IORDAN rîul sfînt, ebr. Iordanes <ebr. jarden „cu două repejuni” (OS) 1. – (P3; Hur); -a (Sd XXII); -ca f. (Cand 157); Iordăn/escu; -ești, -eni ss.; -ete, I., act. 2. Cu schimbarea p. fin. Iordian (Tec I); Iordăicel (Am 157). 3. Cu apoc.: Iorda, M., act.; prob. prin diftongare și afer.: Oardă (Băjescu). 4. Cu afer. și o > u: Urdan (Buc); cf. și subst. urdă. 5.. Prin fon. o > a: Ardănești (Băl IV) azi s. Iordănești 6. + Teodosia: Iordosia f. (16 A 2V 258, 17 A I 214).
Iordan 1. Principalul râu al Palestinei, care o străbate de la un capăt la altul de la nord la sud, izvorând din munții Libanului și vărsându-se în Marea Moartă. Prin el au trecut israeliții, sub conducerea lui Iosua, când au intrat în Canaan. La apa Iordanului și-a început activitatea Ioan Botezătorul și tot aici s-a botezat și Iisus Hristos. 2. Sfințirea apei în ziua de Bobotează (6 ianuarie) și ceremonia stropirii cu apă sfințită în amintirea botezului Domnului; p. ext. Bobotează, Botezul Domnului.
a duce cu cobza / iordanul / muia / preșul expr. (intl.) a înșela, a minți.
a se ține de iordane expr. a minți.
a umbla cu iordane expr. 1. a spune vorbe goale. 2. a se ține de lucruri neserioase. 3. a minți; a fabula.
iordan, iordane s. n. 1. truc. 2. minciună.

iordan dex

Intrare: iordan
iordan substantiv neutru
Intrare: Iordan
Iordan