IONOTERAPÍE, ionoterapii, s. f. Ionizare (2). [Pr.: i-o-] – Din fr. ionothérapie.

IONOTERAPÍE, ionoterapii, s. f. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionizare (2). [Pr.: i-o-] – Din fr. ionothérapie.

ionoterapíe (i-o-) s. f., art. ionoterapía, g.-d. art. ionoterapíei; pl. ionoterapíi, art. ionoterapíile

ionoterapíe s. f. (sil. i-o-) → terapie

IONOTERAPÍE s. v. ionizare.

IONOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament constând în introducerea în organism de ioni medicamentoși; ionizare (2). [< fr. ionothérapie].

IONOTERAPÍE s. f. metodă de tratament prin introducerea în organism de ioni medicamentoși; ionizare (2)

IONOTERAPÍE f. Metodă de tratament prin ionizare. /<fr. ionothérapie

IONOTERAPIE s. (MED.) ionizare.

IONO- „ioni, ionizare”. ◊ gr. ion „migrator, călător” > fr. iono-, germ. id., engl. id. > rom. iono-. □ ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilațiile unei coloane de gaze ionizate; ~foreză (v. -foreză), s. f., introducere în organism a unor substanțe medicamentoase cu ajutorul ionizărilor prin curent continuu; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu radiochimiografic bazat pe variațiile de intensitate a fasciculului de raze X, în urma trecerii lui printr-un organ în activitate; ~gramă (v. -gram), s. f., oscilogramă ridicată de o stațiune ionosferică, indicînd înălțimea aparentă de reflexie a undelor în funcție de frecvență; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de prospecțiune radiometrică folosită la măsurarea ionizării aerului de către radiațiile radioactive; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru determinarea radiațiilor ionizate. 2. Aparat cu care se determină concentrația de ioni de hidrogen a unei soluții; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat superior al atmosferei care este alcătuit din gaze rarefiate și puternic ionizate; ~terapie (v. -terapie), s. f., introducere în organism a ionilor medicamentoși.