ionosferă definitie

12 definiții pentru ionosferă

IONOSFÉRĂ s. f. Strat superior al atmosferei, cuprins aproximativ între 50 și 500 km, în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionosphère.
IONOSFÉRĂ s. f. Pătură superioară a atmosferei, cuprinsă aproximativ între 100 și 1000 km, în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionosphère.
IONOSFÉRĂ s. f. Pătură superioară a atmosferei, în care ionizarea este intensă. – Pronunțat: i-o-.
!ionosféră (i-o-nos-fe-/-no-sfe-) s. f., g.-d. art. ionosférei
ionosféră s. f. (sil. i-o-, mf. -sfe-), g.-d. art. ionosférei
IONOSFÉRĂ s. (FIZ., GEOGR.) termosferă.
IONOSFÉRĂ s.f. Pătură superioară a atmosferei, cuprinsă între 100 și 1000 km altitudine, puternic ionizată datorită radiațiilor solare ultraviolete. [< fr. ionosphère].
IONOSFÉRĂ s. f. strat superior al atmosferei (între 90 și 1000 km), puternic ionizat și de mare conductivitate; termosferă. (< fr. ionosphère)
IONOSFÉRĂ f. Strat superior ionizat al atmosferei. [G.-D. ionosferei] /<fr. ionosphere
IONOSFE s. (FIZ., GEOGR.) termosferă.
IONOSFÉRĂ (< fr. {i}; {s} gr. ion „călător, migrator” + gr. sphaira „sferă”) s. f. (FIZ., GEOGR.) Strat superior al atmosferei terestre cuprins între 50 și 500 km; este alcătuit din gaze rarefiate și puternic ionizate, care reflectă undele radioelectrice scurte și parțial medii, permițând ca acestea să poată fi recepționate la mari distanțe. Se caracterizează prin temperaturi ridicate (până la 3.000°C), din cauza proceselor de ionizare a aerului, precum și a radiațiilor cosmice. În i. se produc aurorele polare și se dezagregă majoritatea meteoriților. Sin. termosferă.
IONO- „ioni, ionizare”. ◊ gr. ion „migrator, călător” > fr. iono-, germ. id., engl. id. > rom. iono-. □ ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilațiile unei coloane de gaze ionizate; ~foreză (v. -foreză), s. f., introducere în organism a unor substanțe medicamentoase cu ajutorul ionizărilor prin curent continuu; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu radiochimiografic bazat pe variațiile de intensitate a fasciculului de raze X, în urma trecerii lui printr-un organ în activitate; ~gramă (v. -gram), s. f., oscilogramă ridicată de o stațiune ionosferică, indicînd înălțimea aparentă de reflexie a undelor în funcție de frecvență; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de prospecțiune radiometrică folosită la măsurarea ionizării aerului de către radiațiile radioactive; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru determinarea radiațiilor ionizate. 2. Aparat cu care se determină concentrația de ioni de hidrogen a unei soluții; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat superior al atmosferei care este alcătuit din gaze rarefiate și puternic ionizate; ~terapie (v. -terapie), s. f., introducere în organism a ionilor medicamentoși.

ionosferă dex

Intrare: ionosferă
ionosferă substantiv feminin
  • silabisire: i-o-, mf. -sfe-