IONIZÁ, ionizez, vb. I. Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [Pr.: i-o-] – Din fr. ioniser.

IONIZÁRE, ionizări, s. f. 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor, aplicat în reumatism, poliomielită etc.; ionoterapie. [Pr.: i-o-] – V. ioniza.

IONIZÁ, ionizez, vb. I. Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [Pr.: i-o-] – Din fr. ioniser.

IONIZÁRE, ionizări, s. f. 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionoterapie, (rar) ionizație. [Pr.: i-o-] – V. ioniza.

IONIZÁRE s. f. Producere a ionilor într-un mediu oarecare. – Pronunțat: i-o-.

ionizá (a ~) (i-o-) vb., ind. prez. 3 ionizeáză

ionizáre (i-o-) s. f., g.-d. art. ionizắrii; pl. ionizắri

ionizá vb. (sil. i-o-), ind. prez. 3 sg. ionizeáză

ionizáre s. f. (sil. i-o-), g.-d. art. ionizării; pl. ionizări

IONIZÁRE s. 1. (FIZ.) ionizație. 2. (MED.) ionoterapie.

IONIZÁ vb. I. tr. A provoca ionizarea unui mediu. [< fr. ioniser].

IONIZÁRE s.f. 1. Formarea de ioni într-un anumit mediu; ionizație. 2. Introducere de ioni în organism în scop terapeutic. [< ioniza].

IONIZÁ vb. tr. 1. a face să apară ioni pozitivi sau negativi într-un mediu. 2. a introduce, în scop terapeutic, ioni în organism. (< fr. ioniser)

A IONIZÁ ~éz tranz. 1) (particule, medii) A încărca cu ioni. 2) med. (persoane) A trata cu ioni medicamentoși. /<fr. ioniser

IONIZARE s. 1. (FIZ.) ionizație. 2. (MED.) ionoterapie.