Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru ionizare

IONIZ├ü, ionizez, vb. I. Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [Pr.: i-o-] ÔÇô Din fr. ioniser.
IONIZ├üRE, ioniz─âri, s. f. 1. Proces fizic al c─ârui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care const─â ├«n introducerea ├«n organism a ionilor, aplicat ├«n reumatism, poliomielit─â etc.; ionoterapie. [Pr.: i-o-] ÔÇô V. ioniza.
IONIZ├ü, ionizez, vb. I. Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [Pr.: i-o-] ÔÇô Din fr. ioniser.
IONIZ├üRE, ioniz─âri, s. f. 1. Proces fizic al c─ârui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care const─â ├«n introducerea ├«n organism a ionilor; ionoterapie, (rar) ioniza╚Ťie. [Pr.: i-o-] ÔÇô V. ioniza.
IONIZ├üRE s. f. Producere a ionilor ├«ntr-un mediu oarecare. ÔÇô Pronun╚Ťat: i-o-.
ionizá (a ~) (i-o-) vb., ind. prez. 3 ionizeáză
ionizáre (i-o-) s. f., g.-d. art. ionizắrii; pl. ionizắri
ionizá vb. (sil. i-o-), ind. prez. 3 sg. ionizeáză
ionizáre s. f. (sil. i-o-), g.-d. art. ionizării; pl. ionizări
IONIZ├üRE s. 1. (FIZ.) ioniza╚Ťie. 2. (MED.) ionoterapie.
IONIZÁ vb. I. tr. A provoca ionizarea unui mediu. [< fr. ioniser].
IONIZ├üRE s.f. 1. Formarea de ioni ├«ntr-un anumit mediu; ioniza╚Ťie. 2. Introducere de ioni ├«n organism ├«n scop terapeutic. [< ioniza].
IONIZÁ vb. tr. 1. a face să apară ioni pozitivi sau negativi într-un mediu. 2. a introduce, în scop terapeutic, ioni în organism. (< fr. ioniser)
A IONIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (particule, medii) A ├«nc─ârca cu ioni. 2) med. (persoane) A trata cu ioni medicamento╚Öi. /<fr. ioniser
IONIZARE s. 1. (FIZ.) ioniza╚Ťie. 2. (MED.) ionoterapie.

Ionizare dex online | sinonim

Ionizare definitie

Intrare: ioniza
ioniza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: i-o-
Intrare: ionizare
ionizare substantiv feminin
  • silabisire: i-o-