15 definiții pentru ionizare
IONIZÁ, ionizez,
vb. I.
Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [
Pr.: i-o-] – Din
fr. ioniser. IONIZÁRE, ionizări,
s. f. 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni.
2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor, aplicat în reumatism, poliomielită etc.; ionoterapie. [
Pr.: i-o-] –
V. ioniza. IONIZÁ, ionizez,
vb. I.
Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [
Pr.: i-o-] – Din
fr. ioniser. IONIZÁRE, ionizări,
s. f. 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni.
2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionoterapie, (rar) ionizație. [
Pr.: i-o-] –
V. ioniza. IONIZÁRE s. f. Producere a ionilor într-un mediu oarecare. – Pronunțat: i-o-.
ionizá (a ~) (i-o-)
vb.,
ind. prez. 3 ionizeáză
ionizáre (i-o-)
s. f.,
g.-d. art. ionizắrii;
pl. ionizắri
ionizá vb. (sil. i-o-), ind. prez. 3 sg. ionizeáză ionizáre s. f. (sil. i-o-), g.-d. art. ionizării; pl. ionizări IONIZÁRE s. 1. (FIZ.) ionizație. 2. (MED.) ionoterapie. IONIZÁ vb. I. tr. A provoca ionizarea unui mediu. [< fr. ioniser].
IONIZÁRE s.f.
1. Formarea de ioni într-un anumit mediu; ionizație.
2. Introducere de ioni în organism în scop terapeutic. [<
ioniza].
IONIZÁ vb. tr. 1. a face să apară ioni pozitivi sau negativi într-un mediu. 2. a introduce, în scop terapeutic, ioni în organism. (< fr. ioniser)
A IONIZÁ ~éz tranz. 1) (particule, medii) A încărca cu ioni. 2) med. (persoane) A trata cu ioni medicamentoși. /<fr. ioniser IONIZARE s. 1. (FIZ.) ionizație. 2. (MED.) ionoterapie. Ionizare dex online | sinonim
Ionizare definitie
Intrare: ioniza
ioniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ionizare
ionizare substantiv feminin