ioniu definitie

7 definiții pentru ioniu

IÓNIU s. n. Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare. [Pr.: i-o-] – Din germ. Ionium, fr. ionium.
IÓNIU s. n. Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare. [Pr.: i-o-niu] – Din germ. Ionium, fr. ionium.
ióniu [niu pron. niu] (i-o-niu) s. n., art. ióniul; simb. Io
ióniu s. n. (sil. i-o-niu) [-niu pron. -niu]; simb. Io
IÓNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv, izotop al toriului. [Pron. i-o-niu. / < fr. ionium].
IÓNIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium)
IÓNIU (< fr., germ.) s. n. Izotop radioactiv natural al toriului (Io; nr. at. 90, nr. de masă 230), produs de dezintegrare al uraniului.

ioniu dex

Intrare: ioniu
ioniu substantiv neutru
  • silabisire: i-o-niu
  • pronunție: -niu pr. -nĭu