Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru ionic

I├ôNIC2, -─é, ionici, -ce, adj. Care apar╚Ťine ionilor, care se refer─â la ioni. [Pr.: i-o-] ÔÇô Din fr. ionique.
IONIC1, -─é, ionici, -ce, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin propor╚Ťii grandioase, prin coloane zvelte cu capitelul ├«mpodobit cu volute. 2. Adj. (Despre construc╚Ťii sau elemente arhitectonice) Care ╚Ťine de ionic1 (1), care se refer─â la ionic1; ├«n stil ionic1. 3. S. m., adj. (Picior de vers antic) format din patru silabe, dou─â lungi ╚Öi dou─â scurte. [Pr.: i-o-] ÔÇô Din fr. ionique.
I├ôNIC1, -─é, ionici, -ce, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul ├«mpodobit cu volute. 2. Adj. (Despre construc╚Ťii sau elemente arhitectonice) Care ╚Ťine de ionic1 (1), care se refer─â la ionic1; ├«n stil ionic1. 3. S. m., adj. m. (Picior de vers antic) format din patru silabe, dou─â lungi ╚Öi dou─â scurte. [Pr.: i-o-] ÔÇô Din fr. ionique.
I├ôNIC2, -─é, ionici, -ce, adj. Care apar╚Ťine ionilor, care se refer─â la ioni. [Pr.: i-o-] ÔÇô Din fr. ionique.
I├ôNIC1, -─é, ionici, -e, adj. (Mai ales ├«n expr. ) Stil (sau ordin) ionic = stil arhitectonic caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul ├«mpodobit cu volute. ÔÇô Pronun╚Ťat: i-o-.
I├ôNIC2, -─é, ionici, -e, adj. Care se refer─â la ioni. ÔÇô Pronun╚Ťat: i-o-.
!i├│nic1 (arhit., lit., fiz.) (i-o-) adj. m., pl. i├│nici; f. i├│nic─â, pl. i├│nice
i├│nic2 (stil) (i-o-) s. n.
i├│nic (din Ionia) adj. m., (vers.) s. m. (sil. i-o-), pl. i├│nici; f. sg. i├│nic─â, pl. i├│nice
i├│nic (fiz.) adj. m. (sil. i-o-), pl. i├│nici; f. sg. i├│nic─â, pl. i├│nice
IÓNIC1, -Ă adj. Ordin ionic = ordin arhitectonic cu coloane zvelte, având capitelul împodobit cu volute, iar friza continuată și decorată cu basoreliefuri. [Pron. i-o-. / cf. lat. ionicus, fr. ionique].
IÓNIC2, -Ă adj. Care se referă la ioni. [< fr. ionique].
IÓNIC s.n. Picior de vers antic alcătuit din două silabe lungi și două scurte. [< lat. ionicus].
I├ôNIC1, -─é I. adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic cu coloane zvelte ╚Öi capitelul cu dou─â volute laterale. ÔŚŐ (despre elemente arhitectonice, cl─âdiri) ├«n stil ionic. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a c─ârui scar─â muzical─â coincide cu aceea a modului major natural. II. s. m. picior de vers antic format din dou─â silabe lungi ╚Öi dou─â scurte. ÔŚŐ (adj.) ritmul corespunz─âtor. (< fr. ionique, lat. ionicus)
IÓNIC2, -Ă adj. care se referă la ioni. (< fr. ionique)
IÓNIC1 ~că (~ci, ~ce) 1): Stil (sau ordin) ~ unul dintre cele trei stiluri (sau ordine) ale vechii arhitecturi grecești, caracterizat prin coloane zvelte cu capitel împodobit cu două volute laterale. 2) (despre versuri) Care constă din patru silabe, dintre care două sunt lungi și două sunt scurte. [Sil. i-o] /<lat. ionicus, fr. ionique
I├ôNIC2 ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de ioni; propriu ionilor. /<fr. ionique
ionic a. V. Nume proprii.
Ionic a. Marea Ionic─â, partea Mediteranei ├«ntre Italia de S. ╚Öi Grecia: Insulele Ionice, grup de insule ├«n Marea Ionic─â: ordin ionic, unul din cele cinci ordine de arhitectur─â greac─â caracterizat printrÔÇÖun capitel ornat de dou─â spirale laterale.
*i├│nic, -─â adj. (lat. i├│nicus, vgr. ionik├│s). Din Ionia: dialectu ionic (unu din cele patru ale limbi─ş grece╚Öt─ş vech─ş). Filosofia ionic─â, o ╚Öcoal─â filosofic─â greceasc─â dup─â care toate lucrurile se reducea┼ş la un principi┼ş unic: apa p. Talete, infinitu p. Anaximandru, aeru p. Anaximene. Ordinu ionic, unu din cele cinc─ş stilur─ş arhitectonice grece╚Öt─ş caracterizat ma─ş ales printrÔÇÖun capitel ornat de do┼ş─â volute laterale: coloan─â ionic─â, capitel ionic. Marea Ionic─â, ├«ntre Italia de sud ╚Öi Grecia. Insulele Ionice, ni╚Öte insule ├«n marea Ionic─â. Adv. ├Än dialectu ionic: a scrie ionic.
ionic (< eponimul ß╝╝¤ë╬Ż, erou mitic, str─âmo╚Öul ionienilor). I. (├«n prozodia* antic─â) Dipodie* alc─âtuit─â din dou─â silabe lungi ╚Öi dou─â scurte (un piric* ╚Öi un spondeu*). Dup─â felul cum sunt dispuse silabele, i. are dou─â variante: i. major, cu spondeu la ├«nceput (--UU) ╚Öi i. minor, care ├«ncepe piricul (UU--). II. 1. ├Än sistemul modal al grecilor antici, i. era modul (I, 1) de sol (sinonim cu hiperlidicul, hipofrigicul sau iasticul). 2. ├Än ev. med., i. a devenit mod (1, 3) de do ╚Öi, ulterior, a evoluat d├ónd na╚Ötere majorului* din sistemul tonal func╚Ťional. V. tonalitate.
IONIC─é, Marea ~, parte a M. Mediterane cuprins─â ├«ntre Italia la V, Grecia ╚Öi Albania la E, comunic├ónd cu M. Adriatic─â, la N. prin str. Otranto; 169 mii km2. Deschis─â larg spre S, ├«ntre capul Passero (Sicilia) ╚Öi capul Matapan (Grecia). Ad. max.: 5.121 m (cea mai mare ad├óncime din M. Mediteran─â) ├«n SE. Salinitate: peste 38ÔÇ░. Pescuit. Pr. porturi: Patras, Corfu (Grecia), Taranto, Catania (Italia).
IONICE, Insulele ~ (I├ôNIOI N├ŹSOI), arhipelag grecesc ├«n M. Ionic─â, ├«n lungul coastelor de V ale Greciei (2,3 mii km2; 191 mii loc., 1991), format din ins.: Corfu, Cefalonia, Z├íkinthos, Levk├ís, Itaca, Paxos, Kithira. Relief muntos (alt. max.: 1.623 m, ├«n ins. Cefalonia). Ora╚Öe pr.: Corfu, Argost├│lion ╚Öi Z├íkinthos. Se cultiv─â m─âslini, vi╚Ť─â de vie, citrice. Cre╚Öterea animalelor. Pescuit. Turism. Sub autoritatea Greciei din 1864.

Ionic dex online | sinonim

Ionic definitie

Intrare: ionic (adj.)
ionic adjectiv
  • silabisire: i-o-
Intrare: ionic (s.m.)
ionic substantiv masculin
  • silabisire: i-o-