IODIZÁ, pers. 3 iodizează, vb. I. Refl. (Fon.; rar) A se iotaciza. – Iod2 + suf. -iza.

IODIZÁT, -Ă, iodizați, -te, adj. (Fon.; despre sunete) Iotacizat. – V. iodiza.

IODIZÁ, pers. 3 iodizează, vb. I. Refl. (Fon.; rar) (Despre sunete) A se palataliza sub influența unui iot; a se iotaciza. – Iod2 + suf. -iza.

IODIZÁT, -Ă, iodizați, -te, adj. (Fon.; despre sunete) Palatalizat sub influența unui iot; iotacizat. – V. iodiza.

iodizá (a ~) (io-) vb., ind. prez. 3 iodizeáză

iodizá vb. (sil. io-), ind. prez. 3 sg. iodizeáză

IODIZÁ vb. v. iotaciza.

IODIZÁT adj. v. iotacizat.

IODIZÁ vb. refl. a se iotaciza. (< iod2 + -iza)

IODIZA vb. (FON.) a se iotaciza.

IODIZAT adj. (FON.) iotacizat. (Consoană ~.)

IODIZÁT, -Ă adj. (< iodizá <iod + suf. -iza): în sintagmele formă verbală iodizată, sunet iodizat și vocală iodizată (v.).