iodizare definitie

2 intrări

16 definiții pentru iodizare

IODIZÁ, pers. 3 iodizează, vb. I. Refl. (Fon.; rar) A se iotaciza. – Iod2 + suf. -iza.
IODIZÁRE, iodizări, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iotacizare, iotacism (2). – V. iodiza.
IODIZÁ, pers. 3 iodizează, vb. I. Refl. (Fon.; rar) (Despre sunete) A se palataliza sub influența unui iot; a se iotaciza. – Iod2 + suf. -iza.
IODIZÁRE, iodizări, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iotacizare, iotacism (2). – V. iodiza.
IODIZÁRE, iodizări, s. f. (Fon.) Rostirea lui «e» inițial ca «ie». În cuvintele «eram», «el» rostite în mod obișnuit, se poate observa fenomenul iodizării.
iodizá (a ~) (io-) vb., ind. prez. 3 iodizeáză
iodizáre (io-) s. f., g.-d. art. iodizắrii; pl. iodizắri
iodizá vb. (sil. io-), ind. prez. 3 sg. iodizeáză
iodizáre s. f. (sil. io-), g.-d. art. iodizării, pl. iodizări
IODIZÁ vb. v. iotaciza.
IODIZÁRE s. v. iotacizare.
IODIZÁRE s.f. Rostirea lui e inițial ca ie. [< iod2 + -iza].
IODIZÁ vb. refl. a se iotaciza. (< iod2 + -iza)
IODIZA vb. (FON.) a se iotaciza.
IODIZARE s. (FON.) iotacism, iotacizare. (~ unei consoane.)
IODIZÁRE s. f. (< iodizá < iod + suf. -iza): rostirea lut e inițial ca diftongul ie; apariția în pronunțare a unui iod (a unui ĭ înaintea vocalei e, la începutul unui cuvânt ca economie, ecou, edificiu, educație, el, electric, element, enumerare, epocă, eram etc. (pronunțate „ieconomie”, „iei”, „ieram” etc.).

iodizare dex

Intrare: iodiza
iodiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: io-
Intrare: iodizare
iodizare substantiv feminin
  • silabisire: io-