Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru iodizare

IODIZ├ü, pers. 3 iodizeaz─â, vb. I. Refl. (Fon.; rar) A se iotaciza. ÔÇô Iod2 + suf. -iza.
IODIZ├üRE, iodiz─âri, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influen╚Ťa unui iot; apari╚Ťia unui iot ├«naintea unei vocale anterioare la ├«nceput de cuv├ónt sau de silab─â; iotacizare, iotacism (2). ÔÇô V. iodiza.
IODIZ├ü, pers. 3 iodizeaz─â, vb. I. Refl. (Fon.; rar) (Despre sunete) A se palataliza sub influen╚Ťa unui iot; a se iotaciza. ÔÇô Iod2 + suf. -iza.
IODIZ├üRE, iodiz─âri, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influen╚Ťa unui iot; apari╚Ťia unui iot ├«naintea unei vocale anterioare la ├«nceput de cuv├ónt sau de silab─â; iotacizare, iotacism (2). ÔÇô V. iodiza.
IODIZ├üRE, iodiz─âri, s. f. (Fon.) Rostirea lui ┬źe┬╗ ini╚Ťial ca ┬źie┬╗. ├Än cuvintele ┬źeram┬╗, ┬źel┬╗ rostite ├«n mod obi╚Önuit, se poate observa fenomenul iodiz─ârii.
iodizá (a ~) (io-) vb., ind. prez. 3 iodizeáză
iodizáre (io-) s. f., g.-d. art. iodizắrii; pl. iodizắri
iodizá vb. (sil. io-), ind. prez. 3 sg. iodizeáză
iodizáre s. f. (sil. io-), g.-d. art. iodizării, pl. iodizări
IODIZÁ vb. v. iotaciza.
IODIZÁRE s. v. iotacizare.
IODIZ├üRE s.f. Rostirea lui e ini╚Ťial ca ie. [< iod2 + -iza].
IODIZÁ vb. refl. a se iotaciza. (< iod2 + -iza)
IODIZA vb. (FON.) a se iotaciza.
IODIZARE s. (FON.) iotacism, iotacizare. (~ unei consoane.)
IODIZ├üRE s. f. (< iodiz├í < iod + suf. -iza): rostirea lut e ini╚Ťial ca diftongul ie; apari╚Ťia ├«n pronun╚Ťare a unui iod (a unui ─ş ├«naintea vocalei e, la ├«nceputul unui cuv├ónt ca economie, ecou, edificiu, educa╚Ťie, el, electric, element, enumerare, epoc─â, eram etc. (pronun╚Ťate ÔÇ×ieconomieÔÇŁ, ÔÇ×ieiÔÇŁ, ÔÇ×ieramÔÇŁ etc.).

Iodizare dex online | sinonim

Iodizare definitie

Intrare: iodiza
iodiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: io-
Intrare: iodizare
iodizare substantiv feminin
  • silabisire: io-