Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru iod

IOD1 s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenu╚Öii, cu luciu metalic ╚Öi miros p─âtrunz─âtor, foarte volatil, u╚Öor solubil ├«n alcool, utilizat ├«n medicin─â. ÔŚŐ Tinctur─â de iod = solu╚Ťie de iod ├«n alcool, folosit─â la dezinfectarea r─ânilor. ÔÇô Din fr. iode.
IOD2 s. n. (Fon.; rar) Iot. ÔÇô Din fr. yod.
IOD1 s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenu╚Öii, cu luciu metalic ╚Öi miros p─âtrunz─âtor, foarte volatil, u╚Öor solubil ├«n alcool, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n medicin─â. ÔŚŐ Tinctur─â de iod = solu╚Ťie de iod ├«n alcool, folosit─â la dezinfectarea r─ânilor. ÔÇô Din fr. iode.
IOD2 s. n. (Fon.; rar) Semivocala i, numit─â ╚Öi ÔÇ×i consonanticÔÇŁ, notat─â de obicei ├«n diverse alfabete fonetice cu y, j sau ├ş; iot. ÔÇô Din fr. yod.
IOD2 s. n. Element chimic din grupul halogenilor, cenu╚Öiu-negricios, care sublimeaz─â u╚Öor, u╚Öor solubil ├«n alcool, ├«ntrebuin╚Ťat mai ales ├«n medicin─â. ÔŚŐ Tinctur─â de iod = solu╚Ťie de iod ├«n alcool, folosit─â la dezinfectarea r─ânilor. A pansat rana argatului ╚Öi i-a turnat toat─â sticlu╚Ťa de tinctur─â de iod pe ea. POPA, V. 289.
IOD1 s. n. v. iot.
IOT s. n. (Fon.) Numele lui ┬źi┬╗ consonantic (notat cu y, cu i, sau cu j). Cuv├«ntul ┬źiap─â┬╗ ├«ncepe cu iot. ÔÇô Variant─â: iod s. n.
iod (element chimic) s. n.; simb. I
iod s. n., simb. I
iod/iot (fon.) s. n., pl. ├şoduri/├şoturi
IOD1 s.n. Element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil ╚Öi u╚Öor solubil ├«n alcool. ÔŚŐ Tinctur─â de iod = solu╚Ťie de iod ├«n alcool, folosit─â ca antiseptic ╚Öi ca dezinfectant extern. [Pron. iod. / < fr. iode].
IOD2 s.n. (Fon.; rar) Iot. [< fr. yod].
IOD1 s. n. element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool, antiseptic și dezinfectant extern. (< fr. iode)
IOD2 s. n. numele semivocalei i; iot. (< fr. yod)
IOD3(O)- elem. ÔÇ×iod1ÔÇŁ. (< fr. iod/o/-, cf. gr. iodes, violet)
IOD1 n. Metaloid, de culoare neagr─â-violet─â, extras din ap─â de mare ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťat ├«n medicin─â, sub form─â de solu╚Ťie, ca dezinfectant. [Monosilabic] /<fr. iod
IOD2 ~uri n. lingv. Numele semiconsoanei ÔÇ×iÔÇŁ, care se pronun╚Ť─â numai ├«mpreun─â cu alte vocale. [Monosilabic; Var. iot] /<fr. yod
iod n. corp simplu de un cenu╚Öiu alb─âstruiu, r─âsp├ónde╚Öte Ia c─âldur─â aburi violen╚Ťi: tinctur─â de iod.
*─şod n. (vgr. i├│des, violet, brun, d. ├şon, vioric─â). Chim. Un corp simplu monovalent solid cenu╚Öiu alb─âstru─ş cristalizat ├«n fo─ş sa┼ş lame opace, cu luci┼ş semimetalic. Se tope╚Öte la 113┬░,6 ╚Öi ferbe la 200, d├«nd vapor─ş viole╚Ť─ş cu densitatea de 8,7. Greutatea atomic─â: 127. A fost g─âsit de Courtois la 1811 ├«n cenu╚Öile algelor marine numite varech ╚Öi a fost studiat ad├«nc de Gay-Lussac ╚Öi de Davy. Ma─ş exist─â ├«n planta marin─â fucus ╚Öi ├«n ficatu pe╚Ötelu─ş g├ídus m├│rrhua. E uzitat ├«n medicin─â ╚Öi fotografie. El alb─âstre╚Öte scrobeala.
IOD1 (< fr. {i}; {s} gr. iodes ÔÇ×violetÔÇŁ) s. n. Element chimic (J sau I, nr. at. 53, m. at. 126,904, p. t. 114,5┬░C, p. f. 184,35┬░C), din familia halogenilor. ├Än stare solid─â formeaz─â cristale negre; prin ├«nc─âlzire sublimeaz─â, form├ónd vapori de culoare violet─â. Func╚Ťioneaz─â ├«n combina╚Ťii ├«n st─ârile de valen╚Ť─â 1, 3, 5 ╚Öi 7. Se ob╚Ťine din ioda╚Ťi, prin reducere cu dioxid de sulf sau din ioduri, prin tratare cu clor. Este ├«ntrebuin╚Ťat ├«n medicin─â ca dezinfectant, sub form─â de solu╚Ťie alcoolic─â 10%, denumit─â tinctur─â de i. Este un element constitutiv al glandei tiroide, absen╚Ťa lui provoc├ónd cretinismul ╚Öi gu╚Öa. A fost descoperit de chimistul francez B. Courtois ├«n 1811. ÔŚŐ I. radioactiv = izotopul i. cu masa 131, ob╚Ťinut prin bombardarea telurului. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â pentru urm─ârirea mecanismului unor reac╚Ťii chimice, iar ├«n medicin─â pentru studiul ╚Öi tratamentul unor boli ale tiroidei.
IOD2 V. iot.
IOT (IOD) (< germ., fr.) s. n. (LINGV.) Semivocala i, numit─â ╚Öi i consonantic, care se noteaz─â cu i, ─ş ╚Öi j sau cu y ╚Öi al c─ârei nume provine de la una dintre semivocalele din limbile fenician─â ╚Öi ebraic─â.
IOD s. n. (< fr. yod): sunetul semivocalic ─ş, care apare la ├«nceputul unui cuv├ónt ce ├«ncepe cu vocala e; sunetul i care apare ├«naintea lui e ini╚Ťial, ca semn al ├«nmuierii (palataliz─ârii) acestuia. Astfel, cuvintele economie ╚Öi epoc─â sunt pronun╚Ťate cu i ├«naintea lui e vocalic, adic─â iodizat (├«nmuiat, palatalizat): ÔÇ×ieconomieÔÇŁ, ÔÇ×iepoc─âÔÇŁ (├«n opozi╚Ťie cu scrierea acestora: economie, epoc─â).
IOD-, v. IODO-. Ôľí ~emie (v. -emie), s. f., prezen╚Ťa iodului ├«n s├«nge; ~urie (v. -urie), s. f., prezen╚Ťa iodului ├«n urin─â.

Iod dex online | sinonim

Iod definitie

Intrare: iod (elem.)
iod substantiv neutru (numai) singular
i 1 s.m.n. substantiv neutru substantiv masculin invariabil
Intrare: iod (iot)
iod substantiv neutru (numai) singular
Intrare: iod (pref.)
iod pref.