IOD1 s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, utilizat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

IOD2 s. n. (Fon.; rar) Iot. – Din fr. yod.

IOD1 s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, întrebuințat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.

IOD2 s. n. (Fon.; rar) Semivocala i, numită și „i consonantic”, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau í; iot. – Din fr. yod.

IOD2 s. n. Element chimic din grupul halogenilor, cenușiu-negricios, care sublimează ușor, ușor solubil în alcool, întrebuințat mai ales în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. A pansat rana argatului și i-a turnat toată sticluța de tinctură de iod pe ea. POPA, V. 289.

IOD1 s. n. v. iot.

IOT s. n. (Fon.) Numele lui «i» consonantic (notat cu y, cu i, sau cu j). Cuvîntul «iapă» începe cu iot. – Variantă: iod s. n.

iod (element chimic) s. n.; simb. I

iod s. n., simb. I

iod/iot (fon.) s. n., pl. íoduri/íoturi

IOD1 s.n. Element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită ca antiseptic și ca dezinfectant extern. [Pron. iod. / < fr. iode].

IOD2 s.n. (Fon.; rar) Iot. [< fr. yod].

IOD1 s. n. element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool, antiseptic și dezinfectant extern. (< fr. iode)

IOD2 s. n. numele semivocalei i; iot. (< fr. yod)

IOD3(O)- elem. „iod1”. (< fr. iod/o/-, cf. gr. iodes, violet)

IOD1 n. Metaloid, de culoare neagră-violetă, extras din apă de mare și întrebuințat în medicină, sub formă de soluție, ca dezinfectant. [Monosilabic] /<fr. iod

IOD2 ~uri n. lingv. Numele semiconsoanei „i”, care se pronunță numai împreună cu alte vocale. [Monosilabic; Var. iot] /<fr. yod

iod n. corp simplu de un cenușiu albăstruiu, răspândește Ia căldură aburi violenți: tinctură de iod.

*ĭod n. (vgr. iódes, violet, brun, d. íon, viorică). Chim. Un corp simplu monovalent solid cenușiu albăstruĭ cristalizat în foĭ saŭ lame opace, cu luciŭ semimetalic. Se topește la 113°,6 și ferbe la 200, dînd vaporĭ violețĭ cu densitatea de 8,7. Greutatea atomică: 127. A fost găsit de Courtois la 1811 în cenușile algelor marine numite varech și a fost studiat adînc de Gay-Lussac și de Davy. Maĭ există în planta marină fucus și în ficatu peșteluĭ gádus mórrhua. E uzitat în medicină și fotografie. El albăstrește scrobeala.

IOD1 (< fr. {i}; {s} gr. iodes „violet”) s. n. Element chimic (J sau I, nr. at. 53, m. at. 126,904, p. t. 114,5°C, p. f. 184,35°C), din familia halogenilor. În stare solidă formează cristale negre; prin încălzire sublimează, formând vapori de culoare violetă. Funcționează în combinații în stările de valență 1, 3, 5 și 7. Se obține din iodați, prin reducere cu dioxid de sulf sau din ioduri, prin tratare cu clor. Este întrebuințat în medicină ca dezinfectant, sub formă de soluție alcoolică 10%, denumită tinctură de i. Este un element constitutiv al glandei tiroide, absența lui provocând cretinismul și gușa. A fost descoperit de chimistul francez B. Courtois în 1811. ◊ I. radioactiv = izotopul i. cu masa 131, obținut prin bombardarea telurului. Se întrebuințează pentru urmărirea mecanismului unor reacții chimice, iar în medicină pentru studiul și tratamentul unor boli ale tiroidei.

IOD2 V. iot.

IOT (IOD) (< germ., fr.) s. n. (LINGV.) Semivocala i, numită și i consonantic, care se notează cu i, ĭ și j sau cu y și al cărei nume provine de la una dintre semivocalele din limbile feniciană și ebraică.

IOD s. n. (< fr. yod): sunetul semivocalic ĭ, care apare la începutul unui cuvânt ce începe cu vocala e; sunetul i care apare înaintea lui e inițial, ca semn al înmuierii (palatalizării) acestuia. Astfel, cuvintele economie și epocă sunt pronunțate cu i înaintea lui e vocalic, adică iodizat (înmuiat, palatalizat): „ieconomie”, „iepocă” (în opoziție cu scrierea acestora: economie, epocă).

IOD-, v. IODO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezența iodului în sînge; ~urie (v. -urie), s. f., prezența iodului în urină.