Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru iobăgire

IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV. Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag.
IOBĂGÍRE s. f. Acțiunea de a iobăgi și rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat în stare de iobag. – V. iobăgi.
IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV. Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag.
IOBĂGÍRE s. f. Acțiunea de a iobăgi și rezultatul ei; fel de a munci al omului aflat în stare de iobag. – V. iobăgi.
IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face muncă de iobag, a trăi ca iobag, a fi iobag.
IOBĂGÍRE s. f. Acțiunea de a iobăgi; fel de a munci în calitate de iobag.
iobăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgésc, imperf. 3 sg. iobăgeá; conj. prez. 3 să iobăgeáscă
iobăgíre s. f., g.-d. art. iobăgírii
iobăgí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgésc, imperf. 3 sg. iobăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. iobăgeáscă
iobăgíre s. f., g.-d. art. iobăgírii
IOBĂGÍ vb. (IST.) a șerbi.
A IOBĂGÍ ~ésc intranz. 1) ist. A fi iobag; a șerbi. 2) fig. A munci din greu (ca un iobag); a presta o muncă grea; a șerbi; a robi. /Din iobag
IOBĂGI vb. (IST.) a șerbi.

Iobăgire dex online | sinonim

Iobăgire definitie

Intrare: iobăgi
iobăgi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: iobăgire
iobăgire substantiv feminin