Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

7 defini╚Ťii pentru involuare

INVOLU├ü, involuez, vb. I. Intranz. A se ├«ntoarce de la o stare sau o form─â superioar─â de dezvoltare la una inferioar─â; a regresa, a dec─âdea. [Pr.: -lu-a] ÔÇô Din involu╚Ťie.
INVOLU├üRE, involu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a involua ╚Öi rezultatul ei; involu╚Ťie; regres. [Pr.: -lu-a-] ÔÇô V. involua.
INVOLU├ü, involuez, vb. I. Intranz. A se ├«ntoarce de la o stare sau o form─â superioar─â de dezvoltare la una inferioar─â; a regresa, a dec─âdea. [Pr.: -lu-a] ÔÇô Din involu╚Ťie.
INVOLU├üRE, involu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a involua ╚Öi rezultatul ei; involu╚Ťie; regres. [Pr.: -lu-a-] ÔÇô V. involua.
involu├í vb., ind. prez. 1 sg. involu├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. involue├íz─â
INVOLU├ü vb. intr. a se ├«ntoarce de la o stare sau form─â superioar─â de dezvoltare la una inferioar─â; a regresa, a dec─âdea. (< involu╚Ťie)
A INVOLU├ü ~├ęz intranz. A reveni la o stare anterioar─â (sc─âz├ónd ├«n cantitate, calitate, intensitate etc.); a da ├«napoi. /Din involu╚Ťie

Involuare dex online | sinonim

Involuare definitie

Intrare: involua
involua verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: involuare
involuare substantiv feminin