Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru invoca

INVOC├ü, inv├│c, vb. I. Tranz. 1. A chema ├«n ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva ├«n favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument ├«n sus╚Ťinerea unei afirma╚Ťii. ÔÇô Din fr. invoquer, lat. invocare.
INVOC├ü, inv├│c, vb. I. Tranz. 1. A chema ├«n ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva ├«n favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi cuiva ca argument ├«n sus╚Ťinerea unei afirma╚Ťii. ÔÇô Din fr. invoquer, lat. invocare.
INVOC├ü, inv├│c, vb. I. Tranz. 1. A chema (pe cineva) ├«n ajutor. V. apela. ╚śi tu, muz─â, nu fi sup─ârat─â C─â n-am invocat numele t─âu Cum f─âcu Homer c├«nd alt─âdat─â L-a c├«ntat pe marele-Odiseu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/6. O! nu invoca cerul... Nu, An─â... Te iubesc. ALECSANDRI, T. II 180. 2. A cita, a aduce ceva ├«n favoarea sa, a se referi la ceva ce poate servi ca sprijin. (Atestat ├«n forma invoac─â) Acel regulament al dic╚Ťionarului, pe care dl. Papiu ├«l tot invoac─â, este un ce foarte elastic ╚Öi lesne de interpretat. La ODOBESCU, S. II 332. ÔÇô Prez. ind. pers. 3 ╚Öi: (rar) invo├íc─â.
invocá (a ~) vb., ind. prez. 3 invócă; conj. prez. 3 să invóce
invocá vb., ind. prez. 1 sg. invóc, 3 sg. și pl. invócă; conj. prez. 3 sg. și pl. invóce
INVOCÁ vb. 1. (înv.) a meni. (A ~ numele cuiva.) 2. v. pretexta.
INVOCÁ vb. I. tr. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invóc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare].
INVOCÁ vb. tr. 1. a chema în ajutor (o divinitate). 2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa. (< fr. invoquer, lat. invocare)
A INVOC├ü inv├│c tranz. 1) (divinit─â╚Ťi) A chema ├«n ajutor. 2) A aduce drept argument. ~ decretul respectiv. /<fr. invoquer, lat. invocare
invocà v. l. a chema în ajutor; 2. fig. a cita în favoarea sa: a invoca legea.
*inv├│c, a -├í v. tr. (lat. in-voco, -voc├íre. ÔÇô Se conj. ca convoc). Chem ├«n ajutor: a-l invoca pe Dumneze┼ş. Fig. Citez ├«n favoarea mea: a invoca o m─ârturie.
INVOCA vb. 1. (├«nv.) a meni. (A ~ numele cuiva.) 2. a pretexta, (├«nv.) a pricinui, a propune, a pro╚Ť─âpi, (grecism ├«nv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)

Invoca dex online | sinonim

Invoca definitie

Intrare: invoca
invoca verb grupa I conjugarea I