Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru invitare

INVIT├ü, inv├şt, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva s─â se prezinte undeva sau s─â participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ÔÖŽ A soma. Te invit s─â ie╚Öi. ÔÇô Din fr. inviter, lat. invitare.
INVIT├üRE, invit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a invita ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. invita.
INVIT├ü, inv├şt, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva s─â se prezinte undeva sau s─â participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ÔÖŽ A soma. Te invit s─â ie╚Öi. ÔÇô Din fr. inviter, lat. invitare.
INVIT├üRE, invit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a invita ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. invita.
INVIT├ü, inv├şt, vb. I. Tranz. A ruga (pe cineva) s─â se prezinte undeva sau s─â asiste, s─â participe la ceva; a chema, a convoca; a pofti, a ├«mbia. M─â ├«ntreb dac─â a fost nunt─â ori cumetrie de la care dumneata s─â lipse╚Öti. ÔÇô Ba a╚Ö p─âc─âtui dac─â n-a╚Ö recunoa╚Öte c─â totdeauna am fost invitat. SADOVEANU, P. M. 23. ├Ämi dai voie s─â te poftesc oleac─â ├«n cas─â ╚Öi s─â te invit la un pahar cu ap─â ╚Öi la o dulcea╚Ť─â? C. PETRESCU, ├Ä. II 167. Invit─â-i s─â vie aice ca s─â parlament─âm ├«mpreun─â. ALECSANDRI, T. I 249. ÔÖŽ A soma. Te invit s─â taci.
INVIT├üRE, invit─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a invita; invita╚Ťie. F─âr─â nici o invitare, Un doctor vestit venise. ALEXANDRESCU, M. 373.
invit├í (a ~) vb., ind. prez. 3 inv├şt─â
invitáre s. f., g.-d. art. invitắrii; pl. invitắri
invit├í vb., ind. prez. 1 sg. inv├şt, 3 sg. ╚Öi pl. inv├şt─â
invitáre s. f., g.-d. art. invitării; pl. invitări
INVIT├ü vb. 1. v. chema. 2. a (se) ├«mbia, a (se) pofti, (grecism ├«nv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. v. pofti. 4. a chema, a convoca, (├«nv., ├«n Transilv. ╚Öi Ban.) a conchema. (I-a ~ la direc╚Ťie, la poli╚Ťie.) 5. v. provoca. 6. v. cita. 7. v. soma.
INVIT├üRE s. 1. v. chemare. 2. v. invita╚Ťie. 3. chemare, convocare, invita╚Ťie. (~ lor la direc╚Ťie.) 4. v. provocare. 5. v. citare. 6. v. soma╚Ťie.
INVIT├ü vb. I. tr. A pofti; a chema. ÔÖŽ A chema insistent, a soma. [P.i. inv├şt. / < fr. inviter, it., lat. invitare].
INVIT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a invita ╚Öi rezultatul ei; invita╚Ťie. [< invita].
INVITÁ vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare)
├«nvit├í (├«nvit├ęz, ├«nvit├ít), vb. ÔÇô 1. A incita, a stimula. ÔÇô 2. A provoca, a a╚Ť├«╚Ťa. ÔÇô 3. (Refl.) A se reuni, a se ├«ntruni. Lat. invit─üre (Pu╚Öcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). ├Änv., se aude ├«nc─â ├«n unele regiuni; a fost ├«nlocuit aproape complet de dubletul s─âu invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. ÔÇô Der. ├«nvit─âtor, adj. (instigator); ├«nvit─âtur─â, s. f. (├«nv., instigare).
A INVIT├ü inv├şt tranz. 1) (persoane) A chema ├«n mod politicos; a solicita printr-o invita╚Ťie; a pofti. 2) fig. (persoane) A impune ├«n mod categoric ╚Öi insistent; a obliga prin amenin╚Ťare; a soma. /<fr. inviter, lat. invitare
├«nvit├í, ├«nv├şt, vb. I (├«nv.) 1. a ├«ndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a a╚Ť├óta, a ├«nt─âr├óta, a asmu╚Ťi, a intriga, a b─âga fitiluri. 3. a n─âscoci, a produce. 4. a se str├ónge laolalt─â spre a porni ├«mpotriva cuiva; a se ├«ngloti, a se p├ólcui, a se ├«nceti. 5. a de╚Ötepta ├«n cineva dorin╚Ťa, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).
├«nvit├íre s.f. (├«nv.) ├«ndemn, provocare, instiga╚Ťie, a╚Ť├ó╚Ťare, ├«nt─âr├ótare, imbold.
invità v. 1. a pofti, a ruga să vie, să asiste la: a invita la masă; 2. a îndemna ușor la ceva: vă invit a tăcea.
*inv├şt, a -├í v. tr. (lat. inv├şto, -├íre. V. ├«nvit). Chem, rog s─â vie, poftesc: a invita pe cineva la mas─â, la dans. Rog cu aeru de a porunci: a fost invitat s─â ─şas─â din sal─â. V. refl. A te invita tu singur la masa unu─ş amic, a veni nechemat la masa lu─ş.
├«nvit├ęz v. tr. (lat. invito. -├íre, a invita). Est. Vech─ş. Az─ş Maram. ├Ändemn, amu╚Ť, ├«mboldesc (la r─â┼ş). V. refl. M─â amu╚Ť, m─â pornesc: sÔÇÖa┼ş ├«nvitat asupra Duc─â─ş-Vod─â (N. Cost.). M─â ├«n─âdesc, m─â n─âr─âvesc: se ├«nvitase ╚Ť─ârani─ş de venea┼ş la divan cu p├«r─â (N. Cost.).
INVITA vb. 1. a chema, a pofti. (I-a ~ s─â mearg─â la el.) 2. a (se) ├«mbia, a (se) pofti, (grecism ├«nv.) a (se) proscalisi. (Se ~ unul pe altul la petrecere.) 3. a pofti, a ruga, a solicita. (├Äl ~ s─â intre.) 4. a chema, a convoca, (├«nv., ├«n Transilv. ╚Öi Ban.) a conchema. (I-a ~ la direc╚Ťie, la mili╚Ťie.) 5. a chema, a provoca, (├«nv.) a provocarisi. (├Äl ~ la lupt─â.) 6. (JUR.) a chema, a cita, (├«nv., ├«n Transilv.) a soroci. (L-a ~ ├«n fa╚Ťa instan╚Ťei.) 7. a soma. (Te ~ s─â-╚Ťi vezi de treab─â.)
INVITARE s. 1. chemare, invita╚Ťie, poftire. (~ cuiva la mas─â.) 2. invita╚Ťie, solicitare, (├«nv.) poft─â. (A dat curs ~ primite.) 3. chemare, convocare, invita╚Ťie. (~ lor la direc╚Ťie.) 4. chemare, provocare. (~ cuiva la lupt─â.) 5. (JUR.) chemare, citare, cita╚Ťie, invita╚Ťie. (~ cuiva ├«n fa╚Ťa instan╚Ťei.) 6. invita╚Ťie, somare, soma╚Ťie. (~ f─âcut─â cuiva pentru a respecta legalitatea.)
INVITA MINERVA (lat.) ├«n ciuda Minervei ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 385. Expresie ironic─â la adresa arti╚Ötilor f─âr─â talent.
a invita (pe cineva) la dans expr. (pol.) a ancheta (pe cineva).
a invita la un interval expr. (intl.) a provoca la duel / la b─âtaie pentru stabilirea ierarhiei dintr-un grup de infractori pe criteriul for╚Ťei fizice.

Invitare dex online | sinonim

Invitare definitie

Intrare: invita
invita verb grupa I conjugarea I
Intrare: invitare
invitare substantiv feminin
Intrare: învita (1 învitez)
învita 1 învitez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: învita (1 învit)
învita 1 învit verb grupa I conjugarea I
Intrare: învitare
învitare