Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru invita╚Ťiune

INVIT├ü╚ÜIE, invita╚Ťii, s. f. Faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire. ÔÖŽ (Concr.) Document special tip─ârit, bilet sau scrisoare scurt─â prin care cineva este invitat undeva. [Var.: invita╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. invitation, lat. invitatio.
INVITA╚ÜI├ÜNE s. f. v. invita╚Ťie.
INVIT├ü╚ÜIE, invita╚Ťii, s. f. Faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire. ÔÖŽ (Concr.) Document special tip─ârit, bilet sau scrisoare scurt─â prin care cineva este invitat undeva. [Var.: invita╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. invitation, lat. invitatio.
INVITA╚ÜI├ÜNE s. f. v. invita╚Ťie.
INVIT├ü╚ÜIE, invita╚Ťii, s. f. Chemare, convocare; poftire. Gheorghe Soare primi bucuros invita╚Ťia lui Mihai. MIHALE, O. 60. Invita╚Ťia avea un rost nem─ârturisit. C. PETRESCU, C. V. 96. ÔŚŐ Fig. Nic─âieri ca ├«n valea aceasta natura nu pare s─â adreseze omului o mai st─âruitoare invita╚Ťie la demnitate ╚Öi fericire. BOGZA, V. J. 212. ÔÖŽ Bilet sau scrisoare scurt─â adresat─â unei persoane, prin care aceasta este rugat─â s─â se prezinte la sediul unei autorit─â╚Ťi. ÔÖŽ Bilet prin care cineva este invitat s─â participe la o solemnitate, la o manifestare etc. Invita╚Ťiile pe care le aveam asupra noastr─â ne deschideau u╚Öor drumul. STANCU, U.R.S.S. 49.
invit├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. invit├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. invit├í╚Ťiei; pl. invit├í╚Ťii, art. invit├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
invit├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. invit├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. invit├í╚Ťiei; pl. invit├í╚Ťii, art. invit├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
INVIT├ü╚ÜIE s. 1. v. chemare. 2. invitare, solicitare, (├«nv.) poft─â. (A dat curs ~ei primite.) 3. ├«mbiere, poftire, (rar) ├«mbial─â. (~╚Ťii reciproce la...) 4. chemare, convocare, invitare. (~ lor la direc╚Ťie.) 5. v. citare. 6. v. soma╚Ťie.[1]
INVIT├ü╚ÜIE s.f. 1. Faptul de a invita; invitare, poftire, chemare. 2. Comunicare, scrisoare, document prin care se face o invitare formal─â, cineva fiind invitat undeva. [Gen. -iei, var. invita╚Ťiune s.f. / cf. fr. invitation, lat. invitatio].
INVITA╚ÜI├ÜNE s.f. v. invita╚Ťie.
INVITÁȚIE s. f. 1. invitare. 2. bilet, scrisoare etc. prin care cineva este solicitat să participe la o solemnitate, la un spectacol etc. (< fr. invitation, lat. invitatio)
INVIT├ü╚ÜIE ~i f. 1) Ac╚Ťiunea de a invita pe cineva sau de a fi invitat undeva; poftire. 2) Bilet sau scrisoare prin care cineva este invitat undeva. [G.-D. invita╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. invitation, lat. invitatio, ~onis[1]
invita╚Ťi(un)e f. ac╚Ťiunea de a invita.
*invita╚Ťi├║ne f. (lat. invit├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a invita, chemare: invita╚Ťiune la o nunt─â (un osp─â╚Ť, un bal), bilet de invita╚Ťiune, a primi o invita╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
INVITA╚ÜIE s. 1. chemare, invitare, poftire. (~ cuiva la mas─â.) 2. invitare, solicitare, (├«nv.) poft─â. (A dat curs ~ primite.) 3. ├«mbiere, poftire, (rar) ├«mbial─â. (~╚Ťii reciproce la...) 4. chemare, convocare, invitare. (~ lor la direc╚Ťie.) 5. (JUR.) chemare, citare, cita╚Ťie, invitare. (~ cuiva ├«n fa╚Ťa instan╚Ťei.) 6. invitare, somare, soma╚Ťie. (~ cuiva pentru respectarea legalit─â╚Ťii.)

Invita╚Ťiune dex online | sinonim

Invita╚Ťiune definitie

Intrare: invita╚Ťie
invita╚Ťiune
invita╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e