invincibil definitie

14 definiții pentru invincibil

INVINCÍBIL, -Ă, invincibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi învins; de nebiruit, imbatabil, neînfrânt. – Din fr. invincible, lat. invincibilis.
INVINCÍBIL, -Ă, invincibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi învins; de nebiruit, imbatabil, neînfrânt. – Din fr. invincible, lat. invincibilis.
INVINCÍBIL, -Ă, invincibili, -e, adj. Care nu poate fi învins; de neînvins, nebiruit. Nădejdile a sute și sute de milioane de oameni din întreaga lume, doritori de pace și libertate, de progres și bunăstare, se îndreaptă spre Uniunea Sovietică, invincibilul bastion al păcii. STANCU, U.R.S.S. 191.
Armádă (Invincíbila ~) s. propriu f., g.-d. Invincíbilei Armáde
invincíbil adj. m., pl. invincíbili; f. invincíbilă, pl. invincíbile
invincíbil adj. m., pl. invincíbili; f. sg. invincíbilă, pl. invincíbile
INVINCÍBIL adj. v. imbatabil.
INVINCÍBIL, -Ă adj. De neînvins, de nebiruit. [Cf. lat. invincibilis, fr. invincibile].
INVINCÍBIL, -Ă adj. de neînvins; imbatabil. (< fr. invincible, lat. invincibilis)
INVINCÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi învins; de neînvins; de nebiruit. /<fr. invincible, lat. invincibilis
invincibil a. 1. neînvins; 2. fig. inatacabil: argument invincibil.
*invincíbil, -ă adj. (lat. in-vincibilis). Care nu poate fi învins: armată invincibilă. Fig. Care nu poate fi distrus: argument invincibil. Adv. În mod invincibil.
INVINCIBIL adj. imbatabil, nebătut, nebiruit, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un atlet ~.)
INVINCIBILA ARMADA, nume dat flotei spaniole trimise, în 1588, sub conducerea lui Pérez de Guzmán, duce de Medina-Sidonia, împotriva Angliei. A fost înfrântă în iul.-aug. de amiralul englez Thomas Howard și distrusă apoi de furtună în apropiere de arh. Hebride, fapt ce a subminat puterea maritimă a Spaniei.

invincibil dex

Intrare: invincibil
invincibil adjectiv
Intrare: Invincibila Armadă
Invincibila Armadă substantiv propriu feminin articulat