INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaș. 2. S. m. și f. Om invidios (1). [Pr.: -di-os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus.

INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaș. 2. S. m. și f. Om invidios (1). [Pr.: -di-os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus.

INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «pe» sau «de», indicînd persoana sau lucrul invidiat) Care invidiază (pe cineva), stăpînit de invidie; pizmuitor. Înseși bordeiele, așa cum stau cu fața întoarsă spre munți, par ochii bulbucați ai unui animal apoplectic surprins și invidios de vastele siluete care se profilează în zare. BOGZA, C. O. 289. ◊ (Substantivat) Invidioșii, cu toate clevetirile lor, n-au putut nimic în contră-i. CARAGIALE, O. II 21. – Pronunțat: -di-os.

invidiós (-di-os) adj. m., s. m., pl. invidióși; adj. f., s. f. invidioásă, pl. invidioáse

invidiós adj. m., s. m. (sil. -di-os), pl. invidióși; f. sg. invidioásă, pl. invidioáse

INVIDIÓS adj. gelos, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos, (pop. și fam.) ciudos, (reg.) zăcaș, (Transilv.) dicos, (înv.) pizmătar, pizmătareț, râvnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (~ pe succesele altuia.)

INVIDIÓS, -OÁSĂ adj. (adesea s.) Pizmaș; pizmuitor. [Pron. -di-os. / cf. lat. invidiosus].

INVIDIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. plin de invidie; pizmaș. (< it. invidioso, lat. invidiosus)

INVIDIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival Care manifestă invidie; plin de invidie; pizmaș. [Sil. -di-os] /<lat. invidiosus

invidios a. pizmaș.

*invidiós, -oásă adj. (lat. invidiosus). Pizmaș, zavistnic, plin de invidie: un leneș invidios.

INVIDIOS adj. gelos, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos, (pop. și fam.) ciudos, (reg.) zăcaș, (Transilv.) dicos, (înv.) pizmătar, pizmătareț, rîvnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (~ pe succesele altuia.)