Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru invidie

INVIDI├ü, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi st─âp├ónit de invidie fa╚Ť─â de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reu╚Öita, bun─âstarea, calit─â╚Ťile altuia; a pizmui. 2. A dori, a r├óvni, a pofti ceva ce apar╚Ťine altuia. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din it. invidiare.
INV├ŹDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de p─ârere de r─âu, de necaz, de ciud─â, provocat de succesele sau de situa╚Ťia bun─â a altuia; pizm─â. ÔÇô Din it., lat. invidia.
INVIDI├ü, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi st─âp├ónit de invidie fa╚Ť─â de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reu╚Öita, bun─âstarea, calit─â╚Ťile altuia; a pizmui. 2. A dori, a r├óvni, a pofti ceva ce apar╚Ťine altuia. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din it. invidiare.
INV├ŹDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de p─ârere de r─âu, de necaz, de ciud─â, provocat de succesele sau de situa╚Ťia bun─â a altuia; pizm─â. ÔÇô Din it., lat. invidia.
INVIDI├ü, invidiez, vb. I. Tranz. A privi cu invidie pe cineva sau reu╚Öita, fericirea, calit─â╚Ťile altuia; a pizmui. Nu vrea s─â piard─â favoarea, pentru care era invidiat, de a fi ├«n fiecare zi ├«n preajma ei. CAMIL PETRESCU, O. II 112. Ofteaz─â luni ├«ntregi c─â nu-╚Öi pot ├«nchiria casele ╚Öi invidiaz─â pe to╚Ťi cei ce se mut─â. IBR─éILEANU, SP. CR. 242. ÔŚŐ Refl. reciproc. ├Äi vezi cum trec, cum se salut─â, cum se invidiaz─â. C. PETRESCU, C. V. 164. ÔÖŽ A r├«vni, a jindui, a dori ceva ce apar╚Ťine altuia. Ceea ce invidiez eu la tine... este modestia. CARAGIALE, O. III 215. Curtezanii... invidiau pozi╚Ťiunea ╚Öi favorul ├«n care ├«l videau. NEGRUZZI, S. I 107. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-a.
INV├ŹDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de p─ârere de r─âu, de necaz, de ciud─â, provocat de succesele sau situa╚Ťia bun─â a altuia; pizm─â. Numai du╚Ömani de toate p─âr╚Ťile. Plesnesc to╚Ťi de invidie. DEMETRIUS, C. 10. To╚Ťi ├«mi admir─â cu invidie mantaua. CAMIL PETRESCU, U. N. 388. Invidia ├«╚Öi g─âse╚Öte loc nu numai ├«ntre oameni, dar ╚Öi ├«ntre flori. NEGRUZZI, S. I 100.
invidi├í (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 invidi├íz─â, 1 pl. invidi├ęm (-di-em); conj. prez. 3 s─â invidi├ęze; ger. invidi├şnd (di-ind)
inv├şdie (-di-e) s. f., art. inv├şdia (-di-a), g.-d. art. inv├şdiei; pl. inv├şdii, art. inv├şdiile (-di-i-)
invidi├í vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. invidi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. invidi├íz─â, 1 pl. invidi├ęm (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. invidi├ęze; ger. invidi├şnd (sil. -di-ind)
inv├şdie s. f. (sil. -di-e), art. inv├şdia (sil. -di-a), g.-d. art. inv├şdiei; pl. inv├şdii, art. inv├şdiile (sil. -di-i-)
INVIDIÁ vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a râvni, a răpști, a zavistui.
INV├ŹDIE s. ciud─â, gelozie, necaz, pic─â, pizm─â, pornire, ranchiun─â, (rar) ├«nciudare, (pop.) n─âduf, obid─â, pizmuire, pofid─â, (├«nv., reg. ╚Öi fam.) parapon, (├«nv. ╚Öi reg., ├«n Bucov.) b─âs─âu, (├«nv. ╚Öi reg.) m─âraz, sc├órb─â, (reg.) pild─â, z─âc─â╚Öeal─â, z─âc─â╚Öie, (prin Mold.) b─ânat, (Transilv.) d├óc─â, (Ban. ╚Öi Olt.) inat, (Mold.) poxie, (├«nv.) patos, r─âp╚Ötire, r├óvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boal─â. (├Äl roade ~; simte o ~ nest─âp├ónit─â fa╚Ť─â de...)
INVIDI├ü vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ÔÖŽ A r├óvni, a dori ceva str─âin. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < it. invidiare].
INV├ŹDIE s.f. Sentiment de p─ârere de r─âu, de ciud─â etc. provocat de succesele sau calit─â╚Ťile altuia; pizm─â, ciud─â. [Gen. -iei. / < lat., it. invidia].
INVIDI├ü vb. tr. a privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ÔŚŐ a r├óvni, a dori ceva str─âin. (< it. invidiare)
INV├ŹDIE s. f. sentiment de necaz ╚Öi de ciud─â provocat de succesele sau calit─â╚Ťile altuia; pizm─â. (< it., lat. invidia)
A INVIDI├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A trata cu invidie; a pizmui. 2) (lucruri, calit─â╚Ťi str─âine) A dori foarte mult, inten╚Ťion├ónd s─â posede. [Sil. -di-a] /Din invidie
A SE INVIDI├ü pers. 3 se ~├íz─â intranz. A se afla ├«n rela╚Ťii de invidie (unul cu altul); a se pizmui. /Din invidie
INV├ŹDIE ~i f. Sentiment de nemul╚Ťumire egoist─â provocat de succesele, situa╚Ťia sau calit─â╚Ťile cuiva; pizma; ciud─â. [G.-D. invidiei; Sil. -di-e] /<lat. invidia
invidià v. a pizmui.
invidie f. pizm─â.
*inv├şdie f. (lat. in-vidia, d. in-vid├ęre, a invidia; fr. envie). Pizm─â, zavistie, c─şud─â p. norocu, succesu or─ş meritu altu─şa. V. gelozie, ur─â.
*invidi├ęz v. tr. (it. invidiare; fr. envier). M─ş-e c─şud─â pe altu c─â e fericit, pizmu─şesc: omu de omenie nu invidiaz─â pe nimen─ş. Doresc, r├«vnesc, poftesc: a invidia puterea.
INVIDIA vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a rîvni, a răpști, a zavistui.
INVIDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, rîvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpînită.)
INVIDIE. Subst. Invidie, pizm─â, pizmuire, gelozie (rar), zavistie (├«nv.), zavistnicie /├«nv.); r├«ncoare (reg.). Necaz, ciud─â, ├«nciudare (rar). ╚śarpele invidiei (fig.), viermele invidiei (fig.). Invidios, pizma╚Ö, pizm─âtarnic (├«nv.) Adj. Invidios, plin de invidie, pizma╚Ö, pizm─âre╚Ť (rar), pizm─ât├íre╚Ť (├«nv. ╚Öi reg.), pizm─ât─âre╚Ť (rar), pizmuitor, gelos (rar), zavistnic (├«nv.), zavistios (├«nv.), zavistuitor (├«nv.); ciudos, plin de ciud─â, ├«nciudat. Invidiat, pizmuit, r├«vnit. Vb. A invidia, a fi invidios, a privi cu invidie, a se uita cu invidie, a-l mu╚Öca pe cineva ╚Öarpele invidiei, a pizmui, a avea pizm─â (pe cineva), a zavistui (├«nv.), a fi cuprins de invidie, a fi cuprins de ciud─â, a se ciudi (reg.), a (se) ├«nciuda, a muri (a plesni) de ciud─â. V. dorin╚Ť─â, du╚Öm─ânie, gelozie, intrig─â, r─âutate.
INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este ├«nso╚Ťitoarea gloriei ÔÇô Cornelius Nepos, ÔÇ×ChabriasÔÇŁ, III, 3.
SESE EXCRUCIAT, QUI BEATIS INVIDET (lat.) se chinuie singur cine invidiaz─â pe cei ferici╚Ťi ÔÇô Petroniu, ÔÇ×SatyriconÔÇŁ, 28, 3.
a-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei expr. a fi cuprins de invidie.

Invidie dex online | sinonim

Invidie definitie

Intrare: invidia
invidia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-a
Intrare: invidie
invidie substantiv feminin
  • silabisire: -di-e