investigator definitie

9 definiții pentru investigator

INVESTIGATÓR, -OÁRE, investigatori, -oare, adj. Care face investigații, care cercetează. – Din fr. investigateur, lat. investigator.
INVESTIGATÓR, -OÁRE, investigatori, -oare, adj. Care face investigații, care cercetează. – Din fr. investigateur, lat. investigator.
INVESTIGATÓR, -OÁRE, investigatori, -oare, adj. (Rar) Care face investigații; cercetător. [Filimon] a studiat și a urmat dezvoltarea ciocoiului și a cercetat sub toate fazele această clasă cu scalpelul spiritului său investigator. GHICA, S. 64.
investigatór adj. m., pl. investigatóri; f. sg. și pl. investigatoáre
investigatór adj. m., pl. investigatóri; f. sg. și pl. investigatoáre
INVESTIGATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care cercetează, care face investigații. [Cf. fr. investigateur].
INVESTIGATÓR, -OÁRE adj. s. m. f. (cel) care face investigații. (< fr. investigateur, lat. investigator)
INVESTIGATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care face investigații; cercetător. /<fr. investigateur, lat. investigator, ~oris
investigator a. și m. care face investigațiuni, care scrutează.

investigator dex

Intrare: investigator
investigator adjectiv