INVESTIGATÍV, -Ă, investigativi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de investigare. – Din engl. investigative.

INVESTIGATÍV, -Ă, investigativi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de investigare. – Din engl. investigative.

investigatív adj. m., pl. investigatívi; f. sg. investigatívă, pl. investigatíve

INVESTIGATÍV, -Ă adj. Cu caracter de investigare. [Cf. it. investigativo].

INVESTIGATÍV, -Ă adj. cu caracter de investigare. (< engl. investigative)

INVESTIGATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de investigație; propriu investigației. /<engl. investigative