INVESTIGÁ, investighez, vb. I. Tranz. A face investigații; a cerceta. – Din lat., it. investigare.

INVESTIGÁRE, investigări, s. f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. – V. investiga.

INVESTIGÁ, investighez, vb. I. Tranz. A face investigații; a cerceta. – Din lat., it. investigare.

INVESTIGÁRE, investigări, s. f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. – V. investiga.

INVESTIGÁ, investighez, vb. I. Tranz. (Rar) A face investigații, a cerceta.

investigá (a ~) vb., ind. prez. 3 investigheáză

investigá vb., ind. prez. 1 sg. investighéz, 3 sg. și pl. investigheáză

investigáre s. f., pl. investigări

INVESTIGÁ vb. 1. v. analiza. 2. (fig.) a sonda. (A ~ opinia publică.)

INVESTIGÁRE s. 1. v. analiză. 2. investigație, (fig.) sondaj, sondare. (~ în opinia publică.)

INVESTIGÁ vb. I. tr. A face investigații (mai ales medicale); a cerceta. [< lat. investigare].

INVESTIGÁRE s.f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. [< investiga].

INVESTIGÁ vb. tr. a face investigații; a cerceta. (< it., lat. investigare)

A INVESTIGÁ ~ghéz tranz. A supune unei investigații; a studia; a cerceta; a analiza; a considera. /<lat. investigare

*investíg, a -á v. tr. (lat. in-vestigo, -áre, d. vestigium, vestigiŭ, urmă). Rar. Cercetez, urmăresc: investig niște acte. – Și -ghéz, -ghezĭ, -ghează, -găm ș. a.

*investigațiúne f. (lat. in-vestigátio, -ónis). Cercetare, urmărire: poliția a început investigațĭunile pentru descoperirea hoților. – Și -áție și -are.

INVESTIGA vb. 1. a analiza, a cerceta, a examina, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (~ cauzele unui fenomen.) 2. (fig.) a sonda. (A ~ opinia publică.)

INVESTIGARE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigație, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O serioasă ~ a problemelor.) 2. investigație, (fig.) sondaj, sondare. (~ în opinia publică.)