investigațiune definitie

16 definiții pentru investigațiune

INVESTIGÁȚIE, investigații, s. f. Cercetare, studiere minuțioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. [Var.: (înv.) investigațiúne s. f.] – Din fr. investigation, lat. investigatio.
INVESTIGAȚIÚNE s. f. v. investigație.
INVESTIGÁȚIE, investigații, s. f. Cercetare, studiere minuțioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. [Var.: (înv.) investigațiúne s. f.] – Din fr. investigation, lat. investigatio.
INVESTIGAȚIÚNE s. f. v. investigație.
INVESTIGÁȚIE, investigații, s. f. Cercetare, studiere minuțioasă, pătrunzătoare, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. Scrutătorul fenomenelor vieții va urma cu aceeași seninătate investigațiile sale și nu se va lăsa să fie înrîurit de ideile preconcepute ale acelora care au proclamat falimentul științei. MARINESCU, P. A. 67. – Variantă: (învechit) investigațiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. II 159, I. IONESCU, M. 98) s. f.
INVESTIGAȚIÚNE s. f. v. investigație.
investigáție (-ți-e) s. f., art. investigáția (-ți-a), g.-d. art. investigáției; pl. investigáții, art. investigáțiile (-ți-i-)
investigáție s. f. (sil. -ți-e), art. investigáția (sil. -ți-a), g.-d. art. investigáției; pl. investigáții, art. investigáțiile (sil. -ți-i-)
INVESTIGÁȚIE s. 1. v. analiză. 2. v. investigare.
INVESTIGÁȚIE s.f. Cercetare minuțioasă, făcută sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. ♦ (Med.) Cercetare clinică și de laborator a unui bolnav. [Gen. -iei, var. investigațiune s.f. / cf. fr. investigation, lat. investigatio].
INVESTIGAȚIÚNE s.f. v. investigație.
INVESTIGÁȚIE s. f. cercetare minuțioasă și sistematică făcută cu scopul de a descoperi ceva. (< fr. investigation, lat. investigatio)
INVESTIGÁȚIE ~i f. 1) Studiu amănunțit efectuat în mod sistematic cu scopul de a cunoaște ceva; cercetare. 2) Lucrare scrisă în care este studiat ceva amănunțit. [G.-D. investigației; Sil. -ți-e] /<fr. investigation, lat. investigatio, ~onis
investigați(un)e f. cercetare minuțioasă și stăruitoare.
*investigațiúne f. (lat. in-vestigátio, -ónis). Cercetare, urmărire: poliția a început investigațĭunile pentru descoperirea hoților. – Și -áție și -are.
INVESTIGAȚIE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O serioasă ~ a problemelor.) 2. investigare, (fig.) sondaj, sondare. (~ în opinia publică.)

investigațiune dex

Intrare: investigație
investigațiune
investigație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e