invertor definitie

9 definiții pentru invertor

INVERTÓR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. – Din rus. invertor.
INVERTÓR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. – Din rus. invertor.
invertór s. n., pl. invertoáre
invertór s. n., pl. invertoáre
INVERTÓR s. (FIZ.) ondulor.
INVERTÓR s.n. Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. [< engl. inverter]
INVERTÓR s. n. mutator care transformă curentul electric continuu în curent alternativ. (< engl. inverter, rus. invertor)
INVERTÓR ~oáre n. Aparat pentru transformarea curentului electric continuu în curent electric alternativ; mutator. /<engl. inverter, rus. invertor
INVERTÓR (< engl.) s. n. 1. (ELT.) Mutator care transformă direct curentul electric continuu și curent electric alternativ, fără a utiliza o altă formă de energie intermediară; ondulor. Se utilizează în transportul energiei electrice, în tracțiunea electrică, în electrotehnică și automatizări. 2. (INFORM.) Circuit logic al unui calculator electronic care transformă, la ieșire, semnalul de intrare în inversul său; este echivalent cu operația logică de negare.

invertor dex

Intrare: invertor
invertor substantiv neutru