Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru invertor

INVERT├ôR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transform─â curentul electric continuu ├«n curent electric alternativ. ÔÇô Din rus. invertor.
INVERT├ôR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transform─â curentul electric continuu ├«n curent electric alternativ. ÔÇô Din rus. invertor.
invertór s. n., pl. invertoáre
invertór s. n., pl. invertoáre
INVERTÓR s. (FIZ.) ondulor.
INVERTÓR s.n. Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. [< engl. inverter]
INVERTÓR s. n. mutator care transformă curentul electric continuu în curent alternativ. (< engl. inverter, rus. invertor)
INVERTÓR ~oáre n. Aparat pentru transformarea curentului electric continuu în curent electric alternativ; mutator. /<engl. inverter, rus. invertor
INVERT├ôR (< engl.) s. n. 1. (ELT.) Mutator care transform─â direct curentul electric continuu ╚Öi curent electric alternativ, f─âr─â a utiliza o alt─â form─â de energie intermediar─â; ondulor. Se utilizeaz─â ├«n transportul energiei electrice, ├«n trac╚Ťiunea electric─â, ├«n electrotehnic─â ╚Öi automatiz─âri. 2. (INFORM.) Circuit logic al unui calculator electronic care transform─â, la ie╚Öire, semnalul de intrare ├«n inversul s─âu; este echivalent cu opera╚Ťia logic─â de negare.

Invertor dex online | sinonim

Invertor definitie

Intrare: invertor
invertor substantiv neutru