Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru inversiune

INVÉRSIE s. f. v. inversiune.
INVERSI├ÜNE, inversiuni, s. f. 1. Inversare. ÔÖŽ Schimbare a ordinii obi╚Önuite a anumitor cuvinte ├«n fraz─â (pentru a ob╚Ťine efecte stilistice). ÔÖŽ (Mat.) Transformare a unei figuri prin schimbarea punct cu punct a pozi╚Ťiilor punctelor figurii. ÔÖŽ (Med.) A╚Öezare a organelor ├«ntr-o pozi╚Ťie invers─â fa╚Ť─â de cea normal─â. 2. (├Än forma inversie) Procedeu de transformare direct─â a unui negativ fotografic ├«n pozitiv. 3. (├Än sintagma) Inversiunea zaharozei = proces de transformare a zaharozei ├«n glucoz─â prin hidroliz─â. [Pr.: -si-u- ÔÇô Var.: inv├ęrsie s. f.] ÔÇô Din fr. inversion, lat. inversio, -onis.
INVÉRSIE s. f. v. inversiune.
INVERSI├ÜNE, inversiuni, s. f. 1. Inversare. ÔÖŽ Schimbare a ordinii obi╚Önuite a anumitor cuvinte ├«n fraz─â (pentru a ob╚Ťine efecte stilistice). ÔÖŽ (Mat.) Transformare a unei figuri prin schimbarea punct cu punct a pozi╚Ťiilor punctelor figurii. ÔÖŽ (Med.) A╚Öezare a organelor ├«ntr-o pozi╚Ťie invers─â fa╚Ť─â de cea normal─â. ÔŚŐ Inversiune sexual─â = homosexualitate. 2. Procedeu de transformare direct─â a unui negativ fotografic ├«n pozitiv. 3. (├Än sintagma) Inversiunea zaharozei = proces de transformare a zaharozei ├«n glucoz─â prin hidroliz─â. [Pr.: -si-u-. ÔÇô Var.: inv├ęrsie s. f.] ÔÇô Din fr. inversion, lat. inversio, -onis.
INVERSI├ÜNE, inversiuni, s. f. Inversare. ÔÖŽ Procedeu sintactic care const─â ├«n schimbarea ordinii obi╚Önuite a anumitor cuvinte ├«n fraz─â, pentru a se ob╚Ťine efecte stilistice. Inversiunea e frecvent─â ├«n poezia popular─â. Ôľş Versul mai trebuie s─â procedeze ╚Öi prin inversiunea frazei, care contribuie╚Öte a-l distinge de proz─â. MACEDONSKI, O. IV 42. ÔÇô Pronun╚Ťat: -si-u-.
inv├ęrsie (fiz., biol.) (-si-e) s. f., art. inv├ęrsia (-si-a), g.-d. art. inv├ęrsiei; pl. inv├ęrsii, art. inv├ęrsiile (-si-i-)
inversi├║ne (lingv., mat., med.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. inversi├║nii; pl. inversi├║ni
inv├ęrsie (fiz.) s. f. (sil. -si-e), art. inv├ęrsia (sil. -si-a), g.-d. art. inv├ęrsiei; pl. inv├ęrsii, art. inv├ęrsiile (sil. -si-i-)
inversi├║ne (ÔÇ×inversareÔÇŁ, lingv., mat., med.) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. inversi├║nii; pl. inversi├║ni
INVERSIÚNE s. 1. v. inversare. 2. (TOPICĂ) hiperbată. 3. (MED.) inversiune sexuală v. homosexualitate.
INV├ëRSIE s.f. 1. Schimbare de semn a unui parametru fizic ├«n func╚Ťie de altul. 2. (Fot.) Opera╚Ťie av├ónd drept scop ob╚Ťinerea unei imagini pozitive pe ├«ns─â╚Öi emulsia fotosensibil─â folosit─â la fotografiere. 3. Transformare a unei substan╚Ťe optic-active ├«ntr-alta asem─ân─âtoare ca structur─â, dar care prezint─â un efect de rota╚Ťie opus. ÔÖŽ Transformarea zaharazei ├«n glucoz─â prin hidroliz─â. [Gen. -iei, var. inversiune s.f. / < fr. inversion].
INVERSI├ÜNE s.f. R─âsturnare, schimbare de sens; inversare. ÔŚŐ Inversiune sexual─â = homosexualitate. ÔÖŽ (Mat.) Transformare geometric─â care permite s─â se deduc─â dintr-o figur─â o alt─â figur─â punct cu punct. ÔÖŽ (Gram.) Procedeu stilistic const├ónd ├«n schimbarea topicii normale a cuvintelor ├«ntr-o fraz─â. 2. Inversiune de relief = stadiu avansat de evolu╚Ťie a reliefului c├ónd formele ini╚Ťiale pozitive devin negative ╚Öi invers. 3. V. inversie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. inversion, lat. inversio].
INV├ëRSIE s. f. 1. schimbare de semn a unui parametru fizic ├«n func╚Ťie de altul; inversare. 2. transformare a unei substan╚Ťe optic-active ├«ntr-alta asem─ân─âtoare ca structur─â, dar care prezint─â un efect de rota╚Ťie opus. 3. (biol.) anomalie, rearanjare invers─â a genelor ├«ntr-un segment de cromozom. 4. transformarea zaharazei ├«n glucoz─â prin hidroliz─â. (< fr. inversion)
INVERSI├ÜNE s. f. 1. r─âsturnare, schimbare de sens, inversare. ÔÖŽ ~ uterin─â = deplasare spre ├«napoi ╚Öi evaginare ├«n zona perimetric─â a uterului; ~ sexual─â = homosexualitate. 2. (mat.) transformare geometric─â ce permite s─â se deduc─â dintr-o figur─â o alt─â figur─â, punct cu punct. 3. procedeu stilistic const├ónd ├«n schimbarea topicii normale a cuvintelor ├«ntr-o fraz─â. 4. (med.) ~ termic─â = cre╚Öterea temperaturii ├«n raport cu ├«n─âl╚Ťimea (invers fa╚Ť─â de situa╚Ťia obi╚Önuit─â); ~ de relief ÔÇô stadiu avansat de evolu╚Ťie a reliefului c├ónd formele ini╚Ťiale pozitive devin negative ╚Öi invers. 5. (fot.) opera╚Ťie urm─ârind ob╚Ťinerea unei imagini pozitive pe ├«ns─â╚Öi emulsia fotosensibil─â folosit─â la fotografiere. (< fr. inversion, lat. inversio)
INVERSI├ÜNE ~i f. 1) Schimbare ├«n opus (a ordinii, a pozi╚Ťiei sau a st─ârii obi╚Önuite). 2) lingv. Deplasare a unui cuv├ónt sau a unui grup de cuvinte ├«n raport cu ordinea fireasc─â a lor ├«ntr-o fraz─â sau construc╚Ťie. [Sil. -si-u-] /<fr. inversion, lat. inversio, ~onis
inversiune f. schimbarea ordinii naturale a cuvintelor în frază.
*inversi├║ne f. (lat. in-v├ęrsio, -├│nis. V. a-versiune, ├«n-ver╚Öunez). Gram. Ret. Schimbarea ordini─ş obi╚Önuite a cuvintelor, ca: fost-am ├«ld. am fost. (V. retoric─â). ├Äntoarcere, a╚Öezare invers─â.
INVERSIUNE s. 1. intervertire, inversare, r─âsturnare. (~ a ordinii cuvintelor ├«ntr-un enun╚Ť.) 2. (TOPIC─é) hiperbat─â. 3. (MED.) inversiune sexual─â = homosexualitate, pederastie, invertire sexual─â.
inversi├║ne (sexu├íl─â) s. f. Homosexualitate ÔŚŐ ÔÇ×Grila de lectur─â a inversiunii sexuale folosit─â pentru ├«nt├óia oar─â degajat la noi poate fi un prim pas ├«n descifrarea sensibilit─â╚Ťii proustiene.ÔÇŁ R.lit. 43/95 p. 7 (din fr. inversion sexuelle; DN ÔÇô alt sens, DEX, DN3)
INV├ëRSIE (< fr., lat.) s.f 1. (FIZ.) Transformare a unei substan╚Ťe optic-active din dextrogir─â ├«n levogir─â sau invers, f─âr─â schimb─âri chimice esen╚Ťiale. ÔŚŐ I. de popula╚Ťie = fenomen cuantic prin care num─ârul particulelor dintr-un corp, aflate ├«ntr-o stare superioar─â de energie, este mai mare dec├ót num─ârul particulelor aflate ├«ntr-o stare inferioar─â de energie. Se realizeaz─â prin pompaj optic ├«n dispozitivele de tip laser, maser ╚Öi iraser. I. termic─â (de temperatur─â) = fenomen meteorologic care const─â ├«n cre╚Öterea temperaturii aerului ├«n raport cu ├«n─âl╚Ťimea (invers fa╚Ť─â de situa╚Ťia obi╚Önuit─â) at├ót la suprafa╚Ťa P─âm├óntului, c├ót ╚Öi ├«n troposfer─â, stratosfer─â ╚Öi ionosfer─â. Poate fi: de radia╚Ťie, de advec╚Ťie, de comprimare ╚Öi frontal─â. 2. (├Än fotografie) Transformare direct─â a unui negativ ├«n pozitiv.
INVERSI├ÜNE (< fr., lat.) s.f 1. Schimbare, inversare a sensului sau a ordinii obi╚Önuite a anumitor cuvinte ├«n fraz─â (pentru a ob╚Ťine efecte stilistice). ÔŚŐ I. de relief = stadiu de evolu╚Ťie a unui relief ondulat, ├«n care, pe locul unor foste forme pozitive de relief, apar unele negative ╚Öi invers (ex. pe locul unui interfluviu se instaleaz─â o vale, iar o parte din fosta vale devine interfluviu). ÔÖŽ Proces de transformare prin eroziune ├«ndelungat─â ╚Öi diferen╚Ťiat─â ├«n roci de durit─â╚Ťi diferite, a formelor ini╚Ťiale de relief, ├«n urma c─âruia relieful nu mai este conform cu structura (por╚Ťiunile mai ridicate corespund sinclinalelor care devin interfluvii, iar cele cobor├óte anticlinalelor care devin v─âi). Fenomenul este ├«nt├ólnit mai des ├«n structurile cutate ╚Öi faliate. I. de vegeta╚Ťie = dispunere pe altitudine a diferitelor unit─â╚Ťi de vegeta╚Ťie invers dec├ót ├«n ordinea normal─â. ÔÖŽ Procedeu stilistic bazat pe schimbarea topicii normale a cuvintelor ├«n fraz─â. 2. (MAT.) Transformare geometric─â determinat─â de un punct fix (numit centru de pol sau pol de i.) ╚Öi un num─âr real, (numit modul de i.), cu proprietatea c─â produsul distan╚Ťei de la pol la transformatul acelui punct este constant ╚Öi egal cu p─âtratul modului de i. I. a fost definit─â de Apollonius (sec. 3 ├«. Hr.), iar denumirea i-a fost dat─â, ├«n 1850, de A. Bravais (ex. inversul unui cerc este tot un cerc, al unui plan ÔÇô o sfer─â ce trece prin pol, al unei sfere ÔÇô tot o sfer─â etc.).
inversiune (fr. inversion ÔÇ×r─âsturnarea ordinei, succesiuniiÔÇŁ), figur─â poetic─â realizat─â prin abatere de la topica propozi╚Ťiei ╚Öi, mai rar, a frazei (A): ÔÇ×Ei cinar─â-n m├óndre muzici Cu de aur vase, linguri.ÔÇŁ (M. Eminescu) ├Än limba rom├ón─â, ca ├«n toate limbile moderne, unit─â╚Ťile propozi╚Ťiei (╚Öi frazei) au topic─â consacrat─â, mai mult sau mai pu╚Ťin rigid─â, ordinea unit─â╚Ťilor vorbirii fiind dictat─â de ordinea procesului g├óndirii: trecerea de la ceea ce este cunoscut la ceea ce-i nou ╚Öi necunoscut. ├Än termeni gramaticali, de la determinat la determinant ╚Öi, mai precis, de la subiect la predicat, de la regent la regim, respectiv: substantiv + atribut, verb + complement. Aceast─â ordine poate fi ├«ns─â r─âsturnat─â, ├Än primul r├ónd din pricin─â c─â accentul predicativ, cel care subliniaz─â ceea ce e nou ├«n enun╚Ť, poate trece de la predicat la alt─â parte de propozi╚Ťie, atunci c├ónd predicatul este cunoscut; cu alte cuvinte, unit─â╚Ťile psihologice ale enun╚Ťului nu se mai suprapun cu cele gramaticale (subiectul gramatical nu mai este ╚Öi subiect psihologic, predicatul gramatical nu mai este ╚Öi predicat psihologic). I. o folosesc mai ales poe╚Ťii, nu numai ├«n privin╚Ťa topicii subiectului ╚Öi predicatului, ci ╚Öi a determinan╚Ťilor atributivi ╚Öi completivi fa╚Ť─â de determinatul lor, ╚Öi obliga╚Ťi nu numai de dinamica (liric─â!) a unit─â╚Ťilor psihologice ale enun╚Ťului, ci ╚Öi de motive prozodice, pentru menajarea ritmului ╚Öi asigurarea rimei; de multe ori, ├«ns─â, ╚Öi dintr-o prejudecat─â care-i sf─âtuie╚Öte s─â foloseasc─â i. pentru ea ├«ns─â╚Öi, numai pentru realizarea ineditului... sintactic. (uneori reu╚Öit)! Procedeele prin care poe╚Ťii realizeaz─â i. sunt patru: antepunerea (cea mai frecvent─â), postpunerea (cea mai pu╚Ťin frecvent─â), separarea ╚Öi dislocarea elementului inversat. Procedeele se pot ├«mpleti ├«n aceea╚Öi construc╚Ťie, de ex. antepunerea cu separarea.

Inversiune dex online | sinonim

Inversiune definitie

Intrare: inversiune
inversiune substantiv feminin
  • silabisire: -si-u-
inversie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e