inversare definitie

2 intrări

21 definiții pentru inversare

INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din fr. inverser.
INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune. – V. inversa.
INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din fr. inverser.
INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune. – V. inversa.
INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A face (ceva) invers, a întoarce pe dos, a răsturna. A inversa ordinea cuvintelor.
INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa. Inversarea rolurilor.
inversá (a ~) vb., ind. prez. 3 inverseáză
inversáre s. f., g.-d. art. inversắrii; pl. inversắri
inversá vb., ind. prez. 1 sg. inverséz, 3 sg. și pl. inverseáză
inversáre s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări
AFERENTAȚIE ÍNVERSĂ s. v. conexiune inversă.
INVERSÁ vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)
INVERSÁRE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.)
INVERSÁ vb. I. tr. A răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ♦ A schimba sensul unui curent electric. [< fr. inverser].
INVERSÁRE s.f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie. [< inversa].
INVERSÁ vb. tr. a răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ◊ a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale. (< fr. inverser)
A INVERSÁ ~éz tranz. 1) (poziția, ordinea obiectelor etc.) A schimba invers. 2) A prezenta invers. ~ lucrurile. /<fr. inverser, lat. inversare
*inverséz v. tr. (d. invers orĭ lat. inversare, id. V. vărs). Așez invers, întorc.
INVERSA vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)
INVERSARE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.)
inversare, procedeu de prezentare a unei idei muzicale pe un principiu de simetrie* (în „oglindă”), în așa fel încât sensul intervalelor* să fie contrar aceluia din „original” (din urcătoare, intervalele devin suitoare și invers). Proprie canonului (4) i. a continuat să joace un rol important și în prezentarea răspunsului* în fugă*. Pentru păstrarea caracterului tonal al răspunsului, i. respectă doar „pasul” intervalic nu și calitatea intervalului (de pildă, secunda* poate deveni din mare mică și invers, de terță* în secundă și invers, ce asigură de asemenea un răspuns de fugă tonal); dimpotrivă, o i. riguroasă respectă (ca și răspunsul de fugă real) natura și calitatea intervalelor. Ca procedeu de variere a seriei*, i. trebuie să redea cu strictețe natura și calitatea intervalelor stării originare și, în plus, să obțină simetria pornind de la o axă ce trece prin primul sunet al seriei. Echiv. fr. renversement; germ. Umkehrung.

inversare dex

Intrare: inversa
inversa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inversare
inversare substantiv feminin