ÍNVERS, -Ă, inverși, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face într-un sens opus direcției inițiale sau firești, de la sfârșit către început; făcut pe dos, de-a-ndoaselea. ◊ (Mat.) Raport invers (proporțional) = raport între două mărimi, cantități, valori care depind în așa fel una de cealaltă încât, dacă una se mărește de un număr de ori, cealaltă scade de același număr de ori. Mărimi (sau valori etc.) invers proporționale = mărimi (sau valori etc.) care se află în raport invers proporțional. Cantități (sau mărimi, numere) inverse = cantități (sau mărimi, numere) al căror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.

ÍNVERS, -Ă, inverși, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face într-un sens opus direcției inițiale sau firești, de la sfârșit către început; făcut pe dos, de-a-ndoaselea. ◊ (Mat.) Raport invers (proporțional) = raport între două mărimi, cantități, valori care depind în așa fel una de cealaltă încât, dacă una se mărește de un număr de ori, cealaltă scade de același număr de ori. Mărimi (sau valori etc.) invers proporționale = mărimi (sau valori etc.) care se află în raport invers proporțional. Cantități (sau mărimi, numere) inverse = cantități (sau mărimi, numere) al căror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.

ÍNVERS, -Ă, inverși, -se, adj. Care se face într-un sens opus direcției inițiale sau firești; făcut pe dos, de-a-ndaratele, de-a-ndoaselea. Direcție inversă. Reacție inversă. ◊ (Mat.) Raport invers (sau, adverbial, invers proporțional) = raport între două cantități, valori etc., dintre care una se mărește în timp ce cealaltă scade în aceeași proporție. Cantități (sau numere) inverse = cantități (sau numere) al căror produs este egal cu unitatea. Numerele 7 și 1/7 sînt numere inverse. ◊ (Adverbial) Orice rămînere în urmă a industriei frînează reproducția lărgită în agricultură... și invers, orice rămînere în urmă a agriculturii frînează reproducția lărgită a industriei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr., 12, 41.

ínvers adj. m., pl. ínverși; f. ínversă, pl. ínverse

ínvers adj. m., pl. ínverși; f. sg. ínversă, pl. ínverse

AFERENTAȚIE ÍNVERSĂ s. v. conexiune inversă.

ÍNVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui inițial.) 2. adv. dimpotrivă. (Lucrurile s-au petrecut tocmai ~.) 3. adv. viceversa. (Lucrurile sunt valabile și ~.)

ÍNVERS, -Ă adj. (adesea adv.) Contrar direcției inițiale sau firești; pe dos. ◊ Raport invers (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să rămână constant. [< fr. inverse, cf. lat. inversus].

ÍNVERS, -Ă adj. (și adv.) contrar direcției inițiale sau firești; pe dos. ♦ (mat.) mărime ~ă = mărime egală cu raportul dintre 1 și mărimea dată; raport ~ (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să rămână constant. (< fr. inverse, lat. inversus)

ÍNVERS ~să (~și, ~se) și adverbial (despre lucruri, acțiuni etc.) Care este opus (direcției, ordinii, stării inițiale sau firești). /<fr. inverse, lat. inversus

invers a. care e în sens opus altuia. ║ n. contrarul.

*invérs, -ă adj. (lat. inversus, part. d. in-vértere, a învîrti, a suci. V. vers). Pe dos, în sens contrar, răsturnat, opus: imaginile se văd în sens invers în apă, așezare inversă. S. n., pl. e și urĭ. Ceĭa ce e antiteza unuĭ lucru: lupu e inversu oiĭ. Adv. În mod invers: a te mișca invers.

INVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui inițial.) 2. adv. dimpotrivă. (~ venea un autocamion.)

ÍNVERS, -Ă adj. (< fr. inverse, cf. lat. inversus): în sintagmele formă verbală inversă și ordine inversă (v.).

a vorbi pe invers expr. a face afirmații supărătoare, care au darul de a deranja un interlocutor.

a-i veni cu taxă inversă expr. a avea senzație de vomă; a vomita.

boxer cu garda inversă expr. homosexual.