INVENTORIÁ, inventoriez, vb. I. Tranz. (Înv.) A inventaria. [Pr.: -ri-a] – Din fr. inventorier.

INVENTORIÁ, inventoriez, vb. I. Tranz. (Înv.) A inventaria. [Pr.: -ri-a] – Din fr. inventorier.

INVENTORIÁ, inventoriez, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A inventaria. Acel funcționar otoman rămase în Țeara Romînească, «mai ales pentru ca să vînză starea nemișcătoare a Brîncovenilor, iar pe cea mișcătoare... să o inventorieze». ODOBESCU, S. I 256. – Pronunțat: -ri-a.

inventorià v. a face un inventar.