Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru inventivitate

INVENTIVIT├üTE, inventivit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi inventiv; imagina╚Ťie creatoare, ingeniozitate. ÔÇô Inventiv + suf. -itate.
INVENTIVIT├üTE, inventivit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi inventiv; imagina╚Ťie creatoare, ingeniozitate. ÔÇô Inventiv + suf. -itate.
INVENTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi inventiv; capacitatea, aptitudinea, darul de a inventa, de a născoci ceva nou. Obiectele expuse, lucrate cu o deosebită artă și simplitate, constituie o mărturie vie a spiritului plin de inventivitate și optimism al poporului nostru. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1.
inventivit├íte s. f., g.-d. art. inventivitß║»╚Ťii; pl. inventivitß║»╚Ťi
inventivit├íte s. f., g.-d. art. inventivit─â╚Ťii; pl. inventivit─â╚Ťi
INVENTIVIT├üTE s. 1. fantezie, imagina╚Ťie, inven╚Ťie, ├«nchipuire. (Are o ~ bogat─â.) 2. v. ingeniozitate.
INVENTIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi inventiv. [Cf. it. inventività].
INVENTIVIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi inventiv; ingeniozitate. (< fr. inventivit├ę)
INVENTIVIT├üTE f. Caracter inventiv. [G.-D. inventivit─â╚Ťii] /inventiv + suf. ~itate
INVENTIVITATE s. ingeniozitate, iscusin╚Ť─â, subtilitate. (~ unui procedeu.)

Inventivitate dex online | sinonim

Inventivitate definitie

Intrare: inventivitate
inventivitate substantiv feminin