inventiv definitie

12 definiții pentru inventiv

INVENTÍV, -Ă, inventivi, -e, adj. (Despre oameni, mintea lor etc.) Care poate inventa, care are talentul de a inventa; ingenios, ager. – Din fr. inventif.
INVENTÍV, -Ă, inventivi, -e, adj. (Despre oameni, mintea lor etc.) Care poate inventa, care are talentul de a inventa; ingenios, ager. – Din fr. inventif.
INVENTÍV, -Ă, inventivi, -e, adj. Care poate inventa, care are talentul de a inventa. V. ingenios. Minte inventivă. Spirit inventiv.
inventív adj. m., pl. inventívi; f. inventívă, pl. inventíve
inventív adj. m., pl. inventívi; f. sg. inventívă, pl. inventíve
INVENTÍV adj. 1. creativ, creator, imaginativ, ingenios, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scornaci. (Un spirit ~.) 2. v. ingenios.
INVENTÍV, -Ă adj. Care inventează; ingenios; cu spirit ager, capabil de invenții. [Cf. fr. inventif, it. inventivo].
INVENTÍV, -Ă adj. care inventează; ingenios, cu fantezie creatoare. (< fr. inventif)
INVENTÍV ~ă (~i, ~e) Care are capacitatea de a inventa; în stare să inventeze. Fire ~ă. /<fr. inventif
inventiv a. 1. care are geniul invențiunilor; 2. abil a imagina: spirit inventiv.
*inventív, -ă adj. (fr. inventif. V. preventiv). Care are geniu invențiuniĭ: spirit inventiv.
INVENTIV adj. 1. creator, imaginativ, ingenios, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scornaci. (Un spirit ~.) 2. ingenios, iscusit, subtil. (Procedeu ~.)

inventiv dex

Intrare: inventiv
inventiv adjectiv